Dimineata, ploaie, somnoroasa si nervoasa ca m-am trezit cu juma de ora mai devreme sa prind administratorul care nu e niciodata la post. Nu era nici azi.
Trec prin santierul din fata caminului. Nu e noroi, dar de cand am venit e nemiscat si perpetuu. Aud un scrashnet in pietris, si ma feresc la timp cat sa nu ma urc in furculita unui motostivuitor, ce dracu' o fi cautand ala pe acolo. Din cabina ma priveste shui un nene rubicond, bronzat, cu tigara in coltul gurii.
Trec pe strada pe langa o bucata de asfalt scobita de cand am venit eu aici. Neclintita. Frumos imprejmuita si semnalizata, dar acolo.
Nu am vazut niciodata pe cineva lucrand. E drept ca utilajele sunt in alta pozitie in fiecare zi, dar aspectul general e uniform: santier.
In spital, usa dinspre UPU deschisa larg, cu shaptishpe metri de matzaraie si alte cabluri explodate din cant. Aceeasi usa demontata si joi, si vinerea trecuta. In jurul ei, 6 halterofili in salopete. 5 tineau cu 2 degete cate un cablu, unul, evident cel mai sfrijit, se lupta cu niste utilaje pneumatice sa repare ceva pe la mecanismul hidraulic.
Nu-i asa ca ati mai vazut asta undeva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu