Pe usa de la veceu' din blocul operator scrie mare "NOT WC". Desi stiu ca inseamna "buda pentru cazuri extreme", de fiecare data ma blochez o fractiune de secunda cu mana pe clanta, cu pantalonii in vine si sfincterul intern pe jumate deschis. Sovai. Cum adica "NU BUDA"? Dupa care realitatea loveste, si navalesc spre tronul salvator.
Ieri si azi am stat, ca si luni, cate 7-8 ore in sala. Ma simt ca Alice: vad un creier pulsand, si-ncep sa cresc pana la Luna. Nu inteleg ce-mi zice cineva, ma simt un paduche. Si apoi vad nervii cranieni iesind din trunchi exact ca in atlas, si ma fac cat Gulliver in tara piticilor, si apoi fac o nefacuta si-mi vine sa mananc toate prajiturile din lume, poate vreuna ma face mica pana nu ma mai vad (paradoxul maxim, stiu).
Ziua zboara, ma trezesc ca e dupa amiaza si nu am mancat nimic, am spatele intepenit complet si mana dreapta e grebla pe cate-un instrument de-ala de traforaj, gradinarit sau crosetat.
Dar lasa ca ma fac eu mare.
esti deosebita!
RăspundețiȘtergeremie-mi place sa vad creiere si nervi cranieni... pe CT si MRT! :)
RăspundețiȘtergereRe. nevoia de zahar, am citit recent un articol interesant in Sunday NY Times Magazine. Este lung, nu este extraordinar de bine scris, dar oricum poate ca ai timp sa-l citesti intr-o zi:
RăspundețiȘtergerehttp://www.nytimes.com/2011/08/21/magazine/do-you-suffer-from-decision-fatigue.html?_r=2