tag:blogger.com,1999:blog-35818283475704630952024-03-13T11:14:34.217-07:00Jurnalul unui medic emigrantPovestiri din viaţa unui medic emigrant în Germania. De la început, până când oi avea putere/nervi/rabdare să scriu.
Principala modalitate literară: autoironia. A se citi ca atare.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.comBlogger102125tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-52113212532664118832018-01-09T06:01:00.001-08:002018-01-09T06:01:20.319-08:00Stairway to heavenAlo? Își mai amintește cineva de mine?<br />
<br />
Probabil că nu. La naiba! Abia reușisem să îmi fac vreo 7 cititori fideli și m-a apucat lenea. Acu' tre' să o iau de la capăt.<br />
<br />
Știu, știu...v-am dezamăgit. Ca să v-o zic pe-aia dreaptă, m-am lenevit. Maxim. Bine, asta, și m-am luptat cu Borellia burgdorferi.<br />
Dacă nu vă zice nimic, e o bacterie nasoală care provoacă o infecție cronică, binecunoscută ca ” boală Lyme”. Bine, habar nu am avut că o am, pentru că se transmite prin căpușe, or, eu nu am avut niciodată așa ceva...<br />
Sau așa am crezut, până când, după luni de dureri cumplite de articulații, apatie maximă, pierdut păr cu pumnii și două internări în spital fără să mi se găsească nimic (de credeam până și eu că sunt ipohondră), m-am gândit să mă testez de borelioză.<br />
Și,ca să vezi! Aveam borelioză, mă!<br />
<br />
Și pentru că sunt o specială, nu numai că nu am tolerat primele 3 antibiotice (de nu mai știau aștia ce să facă cu mine), dar am facut și (sunteți pregătiți? că vine un termen de-ăla medicinoso-pretențios) reacție Jarisch-Herxheimer. Asta se întâmplă când bacteriile sunt omorâte de antibiotic (mama lor!) și elimină în circulație produșii metabolici intracelulari. O, a fost mișto, vă spun!<br />
<br />
Ca să fie treaba treabă, la două săptămâni după începerea tratamentului am plecat la un Ultramaraton de 250 km prin Marele Canion. După motto-ul binecunoscut.<br />
<br />
Da, ziceți odată cu mine? Exact:<br />
<br />
”La naiba, ce poa' să se întâmple?”<br />
<br />
Eh, s-a întâmplat că, după ce am terminat neașteptat de bine primul stagiu de 51 de km, am crezut că mor (sincer, chiar am crezut că dau în primire) în al doilea stagiu după vreo 30 și ceva de km, abandonând cu grație (aș! m-am pravălit pe un voluntar de-ăla urlând leșinat ” aiciea mor!”).<br />
N-am murit, așa că am închiriat o mașină și am plecat, la volanul unei Impala, în Supernatural Style, de nebună prin USA. O fo fain, vă povestesc pe îndelete când reușesc să pun totul cap la cap.<br />
Uite, niște poze-teasing (neprelucrate, că-s după gardă și cred că ma ia somnul dacă mă apuc să le bibilesc)<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-hzq6Ko2Axy4/WlS6t82QuZI/AAAAAAAAF6s/mAdIag4qm34sP6px3wGdbHzrGJfcc52ewCLcBGAs/s1600/IMG_20170926_145844_01_01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1581" height="400" src="https://3.bp.blogspot.com/-hzq6Ko2Axy4/WlS6t82QuZI/AAAAAAAAF6s/mAdIag4qm34sP6px3wGdbHzrGJfcc52ewCLcBGAs/s400/IMG_20170926_145844_01_01.jpg" width="395" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Antelope Canyon</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-yMQzwNXgwZM/WlS6vPNiXQI/AAAAAAAAF6w/sADST9Ryb-MYAdK7gjbOtefjLhdz-UHiwCLcBGAs/s1600/IMG_20170926_152056.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://4.bp.blogspot.com/-yMQzwNXgwZM/WlS6vPNiXQI/AAAAAAAAF6w/sADST9Ryb-MYAdK7gjbOtefjLhdz-UHiwCLcBGAs/s400/IMG_20170926_152056.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-ZGRqiESFjfI/WlS6w3n_5XI/AAAAAAAAF60/UJTwavy-dOsYEdEu_k-U6YoU6XaNMxVWACLcBGAs/s1600/IMG_20170926_154944.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="400" src="https://4.bp.blogspot.com/-ZGRqiESFjfI/WlS6w3n_5XI/AAAAAAAAF60/UJTwavy-dOsYEdEu_k-U6YoU6XaNMxVWACLcBGAs/s400/IMG_20170926_154944.jpg" width="300" /></a></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-3pz6LOF4LH4/WlS6yhIA5yI/AAAAAAAAF64/4gyozyhlMHsi1hsqxWfFPRs6xhUIobs5ACLcBGAs/s1600/IMG_20170927_124344.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="360" src="https://3.bp.blogspot.com/-3pz6LOF4LH4/WlS6yhIA5yI/AAAAAAAAF64/4gyozyhlMHsi1hsqxWfFPRs6xhUIobs5ACLcBGAs/s640/IMG_20170927_124344.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Bryce Canyon</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-XwWoRPO56Ew/WlS60QtSg9I/AAAAAAAAF68/1ns8JQDt8-w8HTqn_RGmD9X0ge-BxE7-gCLcBGAs/s1600/IMG_20170927_131611.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-XwWoRPO56Ew/WlS60QtSg9I/AAAAAAAAF68/1ns8JQDt8-w8HTqn_RGmD9X0ge-BxE7-gCLcBGAs/s640/IMG_20170927_131611.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-OxVTfy1R6v4/WlS627FqT7I/AAAAAAAAF7E/u_xbMFls3xglCfrQ-_BhKRorZYvdR2kGQCLcBGAs/s1600/IMG_20170927_144422.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="360" src="https://3.bp.blogspot.com/-OxVTfy1R6v4/WlS627FqT7I/AAAAAAAAF7E/u_xbMFls3xglCfrQ-_BhKRorZYvdR2kGQCLcBGAs/s640/IMG_20170927_144422.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Red Canyon</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://2.bp.blogspot.com/-xBshf6EZNrQ/WlS62qiKHdI/AAAAAAAAF7I/Y7nKWM5hwkYiFNi9Wb-XMm-5PHFz67U3ACLcBGAs/s1600/IMG_20170929_100731.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="640" src="https://2.bp.blogspot.com/-xBshf6EZNrQ/WlS62qiKHdI/AAAAAAAAF7I/Y7nKWM5hwkYiFNi9Wb-XMm-5PHFz67U3ACLcBGAs/s640/IMG_20170929_100731.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Delicate Arch (Arches National Parc, Moab)</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-W3Ek9I7_tVQ/WlS648rXNZI/AAAAAAAAF7M/TLvSAxG2u2QYLv0MyNAshOqjYfD3mKCTACLcBGAs/s1600/IMG_20170929_102833.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="360" src="https://4.bp.blogspot.com/-W3Ek9I7_tVQ/WlS648rXNZI/AAAAAAAAF7M/TLvSAxG2u2QYLv0MyNAshOqjYfD3mKCTACLcBGAs/s640/IMG_20170929_102833.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-_yJ5I_IhUtE/WlS673DepFI/AAAAAAAAF7U/_8NNCKyAaSsDQsYfWL6DZxEZ8o9QpuS_wCLcBGAs/s1600/IMG_20170929_125012.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="640" src="https://4.bp.blogspot.com/-_yJ5I_IhUtE/WlS673DepFI/AAAAAAAAF7U/_8NNCKyAaSsDQsYfWL6DZxEZ8o9QpuS_wCLcBGAs/s640/IMG_20170929_125012.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-_s7QcPXlYMM/WlS663d9KNI/AAAAAAAAF7Q/THAFcHo3KGkiG6ryUJ9wlXm8FKz7JkAPACLcBGAs/s1600/IMG_20170929_125740_01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="989" height="640" src="https://3.bp.blogspot.com/-_s7QcPXlYMM/WlS663d9KNI/AAAAAAAAF7Q/THAFcHo3KGkiG6ryUJ9wlXm8FKz7JkAPACLcBGAs/s640/IMG_20170929_125740_01.jpg" width="394" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://1.bp.blogspot.com/-ICHSSbJe0nQ/WlS6-w4U66I/AAAAAAAAF7g/Z7hSLbM65XMxmF3jY9CuqhXD50r3l6r_gCLcBGAs/s1600/IMG_20170930_124849.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="480" src="https://1.bp.blogspot.com/-ICHSSbJe0nQ/WlS6-w4U66I/AAAAAAAAF7g/Z7hSLbM65XMxmF3jY9CuqhXD50r3l6r_gCLcBGAs/s640/IMG_20170930_124849.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Monument Valley</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-w4qP3MmckMA/WlS6-y1u5CI/AAAAAAAAF7c/NMecmq0bQFU1OzQuiAYLSQpKjm3aur9UwCLcBGAs/s1600/IMG_20170930_143410.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1600" height="640" src="https://2.bp.blogspot.com/-w4qP3MmckMA/WlS6-y1u5CI/AAAAAAAAF7c/NMecmq0bQFU1OzQuiAYLSQpKjm3aur9UwCLcBGAs/s640/IMG_20170930_143410.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
A fost chiar foarte fain. La întoarcere m-am reîntâlnit cu Andrei în Las Vegas (a, da, am omis să vă zic, la ultramaraton m-am dus cu Andrei. Cum, care Andrei? Andrei Gligor, de la <a href="http://fiindcapot.blogspot.de/2016/04/marathon-des-sables-2016-longest_74.html" target="_blank">Marathon des Sables</a> ), și deoarece era la ofertă, ne-am cazat la Trump International. Un kitsch maxim 90% din spațiu, dar camerele super faine. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ceea ce s-a dovedit a fi o idee bună, pentru că era relativ departe de The Strip, și am ratat complet nebunia cu mass shottingul. Da, s-a întâmplat să fie fix pe 2 octombrie.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ca să v-o zic pe aia dreaptă, eram în față la Mandalay Bay cu vreo 20 de minute înainte, dar ne-am văzut de cumpărături. N-am văzut nimic, n-am mirosit nimic. Am ajuns în hotel, pe străzi poliție, blocaje, alea. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Îl aud pe Andrei ”bă, de ce se tot marchează ăștia safe pe Facebook?” Eo, jmecheră: păi io știu? Poate că n-au febră musculară prea rău sau ceva”. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Abia când a început lumea din grupul de la Ultramaraton pe Facebook cu ” The shooter is on the 32 Floor, we are locked in the basement of the Mandalay” și de-astea grele, am dat și noi drumul la televizor...da. A fost o experiență, ce să zic. (ca fapt divers, mesajele de pe Facebook scriau de shooter la etajul 32 cu muuult înainte să se anunțe la știri).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
A doua zi am mers până acolo. Horror. Au lasat cadavrele până a doua zi acolo ca să investigheze. Erau 40 de grade, și cred că e inutil să descriu cum mirosea toată strada. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Ciudat, cum cea mai pregnantă amintire sunt mirosurile.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-qPuoHL_SbUc/WlS6_myi7JI/AAAAAAAAF7k/QtHjtUETf2gW4TOxn2FJpWK-p5uJCdvpwCLcBGAs/s1600/IMG_20171002_132315.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="902" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-qPuoHL_SbUc/WlS6_myi7JI/AAAAAAAAF7k/QtHjtUETf2gW4TOxn2FJpWK-p5uJCdvpwCLcBGAs/s640/IMG_20171002_132315.jpg" width="360" /></a></div>
.<br />
Și ca să nu stric tradiția începută data trecută când am fost în SUA, iar ne-au anulat aștia zborul spre Europa. Cică defecțiune la motor. Da, sigur.<br />
<br />
În rest, anul 2017 a fost un an de ratări. În februarie am plecat pe Aconcagua, pe al cărei vârf nu am ajuns din motive în principal de vreme, și secundar de grupul cu care am fost, niște miorlăiți care s-au plâns în permanență că e rucsacul greu, că e frig, și că trebuie să facă caca în pungă. Serios acuma, sunteți la peste 5000 de m, ce v-ați imaginat, că apare un Marriott roz cu sclipici dintre bolovani când dați din baghetă?<br />
După ce au murit doi inși în aceeași noapte în tabăra unde eram(da, lumea moare la altitudine), și după două nopți de frig cumplit, rău de altitudine la 9 dintre componenții grupului (din 12, și cu mândrie pot afirma că eu nu am avut nici măcar o dureruță de cap), mai mult de jumătate din grup au decis să renunțe. A doua zi, când s-a anunțat prognoză de viscol pentru 3 zile, ghidul a zis că e mai bine să ne întoarcem, pentru că nu avem nicio șanșă să montăm taberele la timp cu atât de puțini în echipă.<br />
Avea dreptate. Dar tot m-am enervat pe paparudele alea care au venit la plajă în Mallorca, sau ce și-au imaginat.<br />
Și uite-ne pe toți în Argentina, fără cazare sau masă, fără niciun plan pentru mai mult de o săptămână, unii dintre cei care au renunțat neavând măcar bani de cazare mai departe. Na, mă, mai săriți-mi în cap că nu voiam să mă dau jos de pe munte! (da, s-au cam luptat cu mine să ma dea jos din Base Camp).<br />
Așa că mi-am luat bilet și am zburat singură la Iguazu. Se întâmpla să fie fix de ziua mea. Dacă nu știți ce e Iguazu, e o cascadă absolut fenomenală la granița dintre Argentina și Brazilia.<br />
Că-că-tor! Vă recomand cu căldură.<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-kLQQdpjk8QI/WlTE9gJMGjI/AAAAAAAAF8Y/fVln1TXZeUkS_Oh-wsZ8U4U6k63u5tbfgCLcBGAs/s1600/17362010_1795148017177467_2629206646177535845_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="300" src="https://3.bp.blogspot.com/-kLQQdpjk8QI/WlTE9gJMGjI/AAAAAAAAF8Y/fVln1TXZeUkS_Oh-wsZ8U4U6k63u5tbfgCLcBGAs/s400/17362010_1795148017177467_2629206646177535845_n.jpg" width="400" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Expoziție de artă în Base Camp Aconcagua. Oficial în Guiness Book.</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-aLXZx48pwao/WlTE9M_gn9I/AAAAAAAAF8U/HYE8lvq4DPsCV4XQXZGjKKpCcODCjF8nwCLcBGAs/s1600/17361908_1795147907177478_3267749969602200424_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="480" src="https://3.bp.blogspot.com/-aLXZx48pwao/WlTE9M_gn9I/AAAAAAAAF8U/HYE8lvq4DPsCV4XQXZGjKKpCcODCjF8nwCLcBGAs/s640/17361908_1795147907177478_3267749969602200424_n.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Nido de Condores, 5600 m</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-eARRR7f5_v0/WlTE8o4ZTrI/AAAAAAAAF8Q/vRU_WuN4sWI_fvNGrl1VrwMeJihOSgMeACLcBGAs/s1600/17353230_1795148000510802_4645071862063506654_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="480" src="https://2.bp.blogspot.com/-eARRR7f5_v0/WlTE8o4ZTrI/AAAAAAAAF8Q/vRU_WuN4sWI_fvNGrl1VrwMeJihOSgMeACLcBGAs/s640/17353230_1795148000510802_4645071862063506654_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://4.bp.blogspot.com/-sY2zX8pig3Q/WlTE6rDAmCI/AAAAAAAAF8A/vskZGo69iE4oLZMfi-M79iZPeoZH37VpwCLcBGAs/s1600/16807235_1752197114805891_2374528855569884925_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="960" height="336" src="https://4.bp.blogspot.com/-sY2zX8pig3Q/WlTE6rDAmCI/AAAAAAAAF8A/vskZGo69iE4oLZMfi-M79iZPeoZH37VpwCLcBGAs/s640/16807235_1752197114805891_2374528855569884925_n.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Iguazu, dinspre Brazilia</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-rDMQu652qVI/WlTE7M6lJ6I/AAAAAAAAF8E/v_0W1S0stqoXXt3tQe2ZGfb8Z8pcedPlgCLcBGAs/s1600/16807307_1752196998139236_7121718320387939811_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="640" src="https://1.bp.blogspot.com/-rDMQu652qVI/WlTE7M6lJ6I/AAAAAAAAF8E/v_0W1S0stqoXXt3tQe2ZGfb8Z8pcedPlgCLcBGAs/s640/16807307_1752196998139236_7121718320387939811_n.jpg" width="480" /></a></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://4.bp.blogspot.com/-3huvwFgCqVg/WlTE7r3OTLI/AAAAAAAAF8I/BVNR5gDsC-8j4omrLoFdEKFwHT8YWYRYgCLcBGAs/s1600/16832216_1755073187851617_4107288188315020608_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="960" height="336" src="https://4.bp.blogspot.com/-3huvwFgCqVg/WlTE7r3OTLI/AAAAAAAAF8I/BVNR5gDsC-8j4omrLoFdEKFwHT8YWYRYgCLcBGAs/s640/16832216_1755073187851617_4107288188315020608_n.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Hito Tres Fronteras. Stânga Paraguay, dreapta Bazilia, poza e făcută din Argentina.</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://1.bp.blogspot.com/-s_75dtZt43w/WlTE8FyWVII/AAAAAAAAF8M/1TxAfUtxL3YaRzsEZ-mBt2Z-T8FjHFiDwCLcBGAs/s1600/17352002_1795147513844184_7984764744596341886_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="480" src="https://1.bp.blogspot.com/-s_75dtZt43w/WlTE8FyWVII/AAAAAAAAF8M/1TxAfUtxL3YaRzsEZ-mBt2Z-T8FjHFiDwCLcBGAs/s640/17352002_1795147513844184_7984764744596341886_n.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Nido de Condores</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://2.bp.blogspot.com/-fxDHTvh1xcc/WlTE6JcbuBI/AAAAAAAAF78/D-uDPCtZ-dc8teYJSc5x1zhAX5XtwhtGQCLcBGAs/s1600/16649538_1752197031472566_7830605898778300250_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="960" height="336" src="https://2.bp.blogspot.com/-fxDHTvh1xcc/WlTE6JcbuBI/AAAAAAAAF78/D-uDPCtZ-dc8teYJSc5x1zhAX5XtwhtGQCLcBGAs/s640/16649538_1752197031472566_7830605898778300250_n.jpg" width="640" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Iguazu</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-ErSa1N2NFmU/WlTE6EjrSoI/AAAAAAAAF74/QeCHb30suVod7pJ-QqLt5wT4gfkXkolPgCLcBGAs/s1600/16649037_1752197078139228_5949677217806824740_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="506" data-original-width="960" height="336" src="https://4.bp.blogspot.com/-ErSa1N2NFmU/WlTE6EjrSoI/AAAAAAAAF74/QeCHb30suVod7pJ-QqLt5wT4gfkXkolPgCLcBGAs/s640/16649037_1752197078139228_5949677217806824740_n.jpg" width="640" /></a></div>
<br />
<br />
Cascada se poate vizita și din Argentina, și din Brazilia (revin cu detalii când o să scriu povestea, am niște povești...mamăăăă!)<br />
<br />
Și că tot eram acolo, m-am dus și în Paraguay. Nimic de văzut. Dar l-am bifat.<br />
<br />
Mai fusăi prin Portugalia într-un week-end, de sanchi; la Madrid într-un week-end la concert Ed Sheeran cu nepoată-mea, apoi la Milano într-un week-end la La Traviata cu Netrebko la La Scala cu sor-mea. Și în Egipt cu părinții, mătușa și unchiul, hehe, m-am distrat maxim, am o familie bestială.<br />
<br />
A, și la Viena la un curs. Unde m-au mâncat (la propriu) ploșnițele. Nu închiriați apartamente independente pe booking! Până nu m-am certat maxim cu ei, nici nu au vrut să audă de refund.<br />
<br />
Cum ziceam, nu a fost cel mai bun an al vieții mele...<br />
<br />
A, dar de ce vorbeam de scări în titlu.<br />
Cum scriam mai sus, am fost de gardă. Am numărat, unsprezece din cei ca douăzeci de accidentați de ieri au venit pentru că au căzut pe scări.<br />
<br />
Și să mai îmi zică mie cineva că legea seriilor nu e reală!Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-80607931790460985922016-09-26T11:12:00.002-07:002016-09-26T12:51:29.270-07:00Coana MitzaAparenţele înşeală.<br />
De exemplu, eu par un om extrovertit şi căruia îi place să iasă din casă şi să se dea în Rave şi bumţi-bumţi. Nu-i aşa? Ei bine, nu.<br />
Ies din casă numai dacă trebuie, eventual cu de-a sila la vreo sindrofie, ceva. În ultima vreme am reuşit să mă nimeresc de gardă chiar şi la alea. Urăsc cu pasiune locurile aglomerate, şi-mi trebuie zile de linişte ca să-mi recapăt aura după câteva ore de aglomeraţie.<br />
Pe scurt, nu ies din casă decât dacă e musai.<br />
Şi acum vreo câteva zile, fu musai. Că mă apucai de cântat cu un Big Band, la invitaţia neurochirurgului nostru, să-i zicem Z, şi aveam repetiţie. Deci...mda...o fo musai.<br />
În fine, mă aburc în ţoale şi galoşi, mă târăsc până la locul cu pricina, vânând Pokémon pe drum, că deh, ies rar pe afară, deci trebuie profitat. Ajung, cântăm, plec.<br />
Acum, unul dintre dezavantajele neieşitului din casă e că nu prea îţi cunoşti oraşul. În acest context mă trezesc după vreo 3 minute de mers că habar nu am unde sunt. Întuneric (era deja vreo 11 noaptea), linişte, stradă îngustă cu sens unic, aolo, ce mă fac, unde sunt, scot telefonul, dau drumul la Google Maps. Eram la vreo 15 metri de Mosel, şi vreo 1200 de m de casa mea, într-o intersecţie pe unde trec foarte frecvent, dar nu am recunoscut nimic. Râd de propria mea prostie, şi mă uit în telefon să închid Google. Mă, şi aud un Nino-nino, urmat instantaneu de un Buuuumtrooooosc! Ridic ochiul din sticlă, vad asta:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-hPzkovMEFD4/V-lVp5RvxOI/AAAAAAAAFw0/OsV0fhb6E7oa6-2urwYqvVG2IB0CEFpYwCLcB/s1600/IMG_20160901_222855.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://1.bp.blogspot.com/-hPzkovMEFD4/V-lVp5RvxOI/AAAAAAAAFw0/OsV0fhb6E7oa6-2urwYqvVG2IB0CEFpYwCLcB/s400/IMG_20160901_222855.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-xUjDW7PwMi0/V-lVp48s_KI/AAAAAAAAFw4/AnBi_Rs91-QaR-HqofrZvJpVkR8rBOzvQCLcB/s1600/IMG_20160901_223017.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://1.bp.blogspot.com/-xUjDW7PwMi0/V-lVp48s_KI/AAAAAAAAFw4/AnBi_Rs91-QaR-HqofrZvJpVkR8rBOzvQCLcB/s400/IMG_20160901_223017.jpg" width="400" /></a><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Ptiu, drace! Îmi zic, şi alerg să văd cine, ce şi cum. Nimeni rănit, doar oameni sideraţi. În ambulanţă, colegii mei de la spital, era ambulanţa noastră (deşi sunt alte 3 spitale mai aproape). Îi întreb dacă e totul OK, e totul minunat, dau să plec. Nu-s genul care să se holbeze la urs. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
"Doamna doctor (Numele meu)!" Haiti! , îmi zic. Ca să vezi, era mama unui pacient de-ai noştri, X, culmea, operat de Z. A, păi pentru X venise ambulanţa, că i s-a făcut rău. Am vrut să îl sun pe domnul doctor Z, dar e cam târziu. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Acu', eu nu-mi puteam dezlipi neuronul de ideea: care sunt şansele ca eu, care ies aproximativ fix niciodată din casă, să ies cu neurochirurgul Z, să mă nimeresc pe strada unde cel mai notoriu pacient tratat împreună să leşine, să vină fix ambulanţa noastră, deşi mai sunt alte 3 spitale în drum, şi să facă accident fix când sunt eu acolo pur şi simplu pentru că m-am rătăcit?</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Ea balmăjea, eu eram fascinată de magnitudinea coincidenţei, cu neuronul lipit tâmp cu gura căscată, cu o băluţă în colţul gurii lui de neuron, de fereastra prin care admira fascinat curgerea ideii. Îmi revin, mă scuz, plec. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
O iau pe malul râului, că poate prind vreun Pokémon de apă. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
În faţa mea, cu ochi negri, gângurind, un porumbel gras şi elegant se bălăngăne în mers legănat aşa, în direcţia mea. Vag. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Eu: Pidgeeeey!</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
El: grrrlll, grrrlll</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Eu:awwwww, pretty Pidgey...</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
El:....thumpf! Atâta s-a mai auzit de el, pentru că în microsecunda aia, mă, unde nu mi-l înşfacă o buhă, şi mi-l sfâşie şi mi-l jumuleşte, şi mi-l scutură...</div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Icnesc scurt. </div>
<div class="" style="clear: both; text-align: justify;">
Ochi holbaţi, gură căscată şui, privire în lăuntrele şocului. Clipesc intens de vreo 5 ori...Ăăăăăă....clap, clap...oooouuucheeeeiii.....Fac doi paşi în lateral, ocolesc fiara, încerc să-i fac poză, zboară. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-VKKTqg6Z6tI/V-lVqLVj0QI/AAAAAAAAFw8/R7SzJ2Cbph0-SmPjItkSSwfoUcKBEkXyACLcB/s1600/IMG_20160901_225420.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://3.bp.blogspot.com/-VKKTqg6Z6tI/V-lVqLVj0QI/AAAAAAAAFw8/R7SzJ2Cbph0-SmPjItkSSwfoUcKBEkXyACLcB/s400/IMG_20160901_225420.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
RIP, Pidgey.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://1.bp.blogspot.com/-dkGVZWV1MbI/V-lVrNgxgqI/AAAAAAAAFxA/kD2cP3LWHsA6TbSpG_h0r9Qo4eXVqreUACLcB/s1600/IMG_20160901_225426.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="210" src="https://1.bp.blogspot.com/-dkGVZWV1MbI/V-lVrNgxgqI/AAAAAAAAFxA/kD2cP3LWHsA6TbSpG_h0r9Qo4eXVqreUACLcB/s400/IMG_20160901_225426.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
Da, asta zic. Probabil că e bine că nu prea ies din casă, nu?<br />
<br />
Dar de unde titlul.<br />
<br />
Sunt şi excepţii de la ce am scris mai sus. Îmi place să ies din casă, singură, şi ca să alerg (sau să merg la aeroport).<br />
Acu, nu prea v-am povestit eu mare lucru de biciclete. Nu v-aţi întrebat de ce?<br />
Nu?<br />
(tobe, accelerând în surdină): pentru căăăă....<br />
<br />
pentru că nu ştiu să merg pe bicicletă! Pam, pam!<br />
<br />
Dar, gata cu ignoranţa - am zis eu într-o zi - îmi iau bicicletă!<br />
Şi mi-am luat. Era mai, cred. Din motive diverse (scornite, sau nu) am tot evitat să îmi testez abilităţile.<br />
Ei bine, ieri mi-am făcut curaj.<br />
Mă aburc în echipamente, căşti, mânuşi, walkmanuri, garminuri ce să mai, dacă mă vedeai ziceai că mi-am uitat tricoul galben acasă. Cum ziceam, aparenţele înşeală.<br />
Iau animala la subraţ, merg pe lângă ea până la drumul de biciclete, ca să nu mă fac praf pe trecerea de pietoni. Bine, mi-am răzuit juma de gambă în pedală până m-am prins de unde trebuie apucată ca să nu meargă ca pişatul boului. A durat ceva, dar m-am prins. Urcatul pe ea a fost şi el o mică aventură, în care am învăţat cam cât poate fi înclinată înainte să capete propria voinţă.<br />
Şi iată-mă călare. Ochi sclipind, mâini încrâncenate pe coarne, picioare încramponate în pedale. Pornesc. Mă bălăngăn penibil între marginile drumului o vreme, apoi prind ceva moment şi parcă încep să semăn a om treaz.<br />
Realizez că nu am dat drumul la ceas (cristoşii crucea şi cristelniţa!!!). Încerc să descleştez mâna dreaptă de pe ghidon ca să apăs botonu, mai să planez în râu. După vreo încă trei încercări crispate, mă, reuşesc, mă! Yu-huuu! Cumva însă merge extrem de greu, plus că face o gălăgie infernală. Mă opresc, mă scarpin înteligent în cască...realizez aşa cumva în străfundul prostiei mele că are de-a face cu manivelele alea de am suspectat eu de la început că au ceva cu vitezele, dar să dea naiba dacă îmi dau seama cum funcţionează. Ridic savant din umeri, mă sui pe dânsa. Şi pedalez, dar pedalez în gol, că face numai "grrrr, grrrr" şi nimic altceva.<br />
Acum, sunt la 5 km de casă, ce naiba fac? O ciocăn, o zgâlţâi...nimic.<br />
Am un coleg pasionat de biciclete, îl sun, răspunde.<br />
Mă, zic, uite care e treaba, am ieşit cu bicla. Şi şi-a dat obştescul sfârşit. Stau acilişa-ia, şi mă uit ca pleampa la ea. S-o iau în spate, sau ştii ce murí?<br />
Mă, a ştiut, mă! Ştiţi ce era? Am montat botoanele alea de-andoaselea, mă! De aia nu puteam să văd marcajele pentru viteze!<br />
Bine, profunzimea problemei am aflat-o azi, că m-am dus la serviciu pe ea. Era să nu mai ajung. Chinurile facerii. Lumina ba la afeliu, ba la periheliu, trăncănea ca un giondir, împingeam la ea ca baba la coadă la moaşte, ce să mai. Chin.<br />
Am facut 56 de minute (când alerg fac o oră şi zece).<br />
Stiţi de unde pornea problema? Bă băiete, am montat tot ghidonul de-amboulea, mă! Dar complet invers! 180 de grade întregi...<br />
Mda.<br />
A pus colegul meu imbusul pe ea, la întoarcere am făcut 33 de minute, şi nici nu am crezut că îmi dau duhul.<br />
<br />
Dar lasă mă, că învăţ eu cum e cu bicicleala asta, mă!<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-63167094029352104422016-08-05T13:12:00.001-07:002016-08-05T13:17:59.747-07:00Pokémon gooÎn cazul în care trăiţi pe planeta Pământ, sunteţi cu siguranţă la curent cu isteria Pokémon go. Nici nu mă deranjez să povestesc despre ce e vorba, sunt convinsă că toată lumea ştie.<br />
Sau, hai, de siguranţă, să scriu două vorbe.<br />
E un joc pe mobil bazat pe un joc mai vechi. doar că acum, mulţumită tehnologiei din zilele de azi, trebuie să ieşi din casă ca să joci. Pe scurt, e vorba de un fel de univers paralel populat cu monştrişori mici, pe care trebuie să îi prinzi aruncând cu o bilă jumate albă jumate roşie. Apoi îi domesticeşti şi îi pui să se bată în nişte arene numite Gym. Un fel de lupte cu cocoşi dar mai draguţe, pentru că pokemonii ăştia sunt foarte simpatici.<br />
Deoarece eu mă mai ocup cu joggingul din când în când, şi deoarece sunt o fiinţă curioasă, mi-am instalat aplicaţia.<br />
Mi-am imaginat că probabil o să fiu penibilă o vreme pe malul Moselului printre ţânci de 10-15 ani, şi o să mă plictisesc repede să mă opresc din alergat ca să dau cu pokemingea după pokemon.<br />
Ei bine, nu!<br />
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-41zlrtcWvAo/V6TxsebekEI/AAAAAAAAFwE/GHnqVBbZPqgrir-v-9hCGDGFnsZnhj6vgCLcB/s1600/pok5.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://4.bp.blogspot.com/-41zlrtcWvAo/V6TxsebekEI/AAAAAAAAFwE/GHnqVBbZPqgrir-v-9hCGDGFnsZnhj6vgCLcB/s400/pok5.jpg" width="232" /></a>Aplicaţia e chiar foarte mişto. Pokestopurile, locurile de unde iei mingi, ouă, poţiuni, chestii, sunt monumente sau puncte binecunoscute în oraş. Eu locuind în cel mai vechi oraş al Germaniei, găsesc foarte fain că un joc mă pune să caut locurile cu semnificaţie, mai ales că fiecare pokestop e şi sumar descris.<br />
De exemplu Podul Roman, construit de (doh!) romani, site UNESCO. Sau vechile vămi comerciale de pe malul Moselului. Sau vechea Cruce Romana cu un tip pe ea, descrisă "Kreuz Kerl" (tipul de pe cruce- sunt aproape sigură că tipul are un nume). Sau barul de strip-tease de vizavi, descris scurt "Girls Girls Girls". Kinky!<br />
<br />
Ceea ce e iar foarte interesant e că un Gym din cele 3 din cartier e la mine pe budă. Adică e pe stradă fix la intrarea pe scara mea, dar când stau pe budă sunt fix în mijlocul Gymului. Doar când şed. Strict în locul unde e buda. La chiuvetă, în duş sau dacă mă ridic sunt brusc "prea departe ca să intru în gym".<br />
Am aplicaţia doar de 6 zile, sunt deja nivelul 8, am 2 Squirtle şi un Pikachu şi am bătut deja măr echipa Valor singurică de 3 ori (eu sunt Mystic). Prevăd o operaţie de hemoroizi în viitorul apropiat.<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: right; margin-left: 1em; text-align: right;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://3.bp.blogspot.com/-d1ZTmwgIva8/V6Tx2Ha_ZhI/AAAAAAAAFwI/oIXPUb8-cA8sELxO8aYl-uLeDJKV3uR8ACLcB/s1600/pok1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-d1ZTmwgIva8/V6Tx2Ha_ZhI/AAAAAAAAFwI/oIXPUb8-cA8sELxO8aYl-uLeDJKV3uR8ACLcB/s320/pok1.jpg" width="188" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Nu pe budă</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://4.bp.blogspot.com/-dtPe68p_TRQ/V6Tx2eDR5sI/AAAAAAAAFwM/1tSWynCNLUc3RP4m-qtU9S6-Tzi7yNw8ACLcB/s1600/pok2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-dtPe68p_TRQ/V6Tx2eDR5sI/AAAAAAAAFwM/1tSWynCNLUc3RP4m-qtU9S6-Tzi7yNw8ACLcB/s320/pok2.jpg" width="198" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Pe budă</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Vă ziceam mai sus că mi-am imaginat că o să fiu singurul adult penibil aruncând cu pokemingi pe stradă. Ei bine, nu. Azi pe la 7 m-am dus să duc gunoiul, şi, deoarece era un Pidgeotto în zonă, zic, hai să iau şi telefonul că poate îl prind.<br />
Mă, frate! M-am speriat. Cum am ieşit în stradă mai să mă tăvălească o doamnă respectabilă la vreo 35 de ani, cu o geantă galbenă de birou atârnată de braţ care izbea isteric ecranul telefonului. În urma ei adulmecând cu telefoanele ridicate şi atârnate de acumulatoare doi băietani la vreo 20-22 de ani. Nu m-am simţit deloc penibil când am tresărit "ha! deci chiar e un Pidgeotto" (chiar era, l-am prins). Arunc repede gunoiul în tomberon, când văd fulgere şi tunete în Gym. Ies de la tomberon, 4 adulţi (25-60 de ani) ciocăneau isteric în ecranele telefoanelor. "Gewonnen!" ("am învins"). O clipă mi-a stat inima, era Gymul meu, păzit de "I'm fabulous". Mă uit la ecran cu frică. Ridic mai sus, mă uit mai bine. Ha! Fraierii! Pf! Aţi învins pe naiba!<br />
<br />
<br />
<br />
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-878lZTg3E7g/V6TyZYNUXqI/AAAAAAAAFwU/rwa0OVTFWQAeJUyfccqYTrjwBwr0WDd8ACLcB/s1600/pok4.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://3.bp.blogspot.com/-878lZTg3E7g/V6TyZYNUXqI/AAAAAAAAFwU/rwa0OVTFWQAeJUyfccqYTrjwBwr0WDd8ACLcB/s320/pok4.jpg" width="320" /></a><br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-FrD9Nu0TNMg/V6TyZUp19LI/AAAAAAAAFwQ/VqqZetSd-JAruDkTB8Dl_5i9Qj_mx25uACLcB/s1600/pok3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-FrD9Nu0TNMg/V6TyZUp19LI/AAAAAAAAFwQ/VqqZetSd-JAruDkTB8Dl_5i9Qj_mx25uACLcB/s320/pok3.jpg" width="292" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
Acum vreo juma de oră am ieşit iar să iau aspiratorul din porbagaj. Şi să mai merg vreo 200 de metri ca să eclozez un ou (sună foarte urât, dar aşa e, trebuie să mergi ca să eclozezi ouă).<br />
În faţa uşii un grup ciucit peste telefoane ciocănind ca apucaţii în ecrane. Peste drum, alt grup, ascuns după nişte maşini parcate, izbind în ecran. Evident că se băteau pe Gymul meu. (deoarece e la mine în budă cred că pot să afirm liniştită că e al meu). Nenorociţii, mi l-au omorât pe RabidRemy.<br />
Partea bună e că mă îndoiesc sincer că se va încumeta cineva să dea vreo spargere în apartamentele de la mine din clădire, sunt păzite non-stop.<br />
Partea proastă e că în curând cred că va trebui să încep să dau coate ca să intru în casă.<br />
<br />
Dar de unde titlul.<br />
E sezonul limacşilor. E invazie. Potop de limacşi. Puhoi.<br />
Fusăi ieri la alergat.<br />
Bleah!<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-32848976931664934032016-06-29T10:46:00.001-07:002016-06-29T10:51:40.549-07:00Încă o bombăAseară un grup de lucrători în construcţii a descoperit o bombă de 250 de kg din al doilea război mondial. La vreo 600 de m de unde locuiesc eu. 6000 de oameni evacuaţi, distracţie.<br />
Nu am fost pe fază, ca fusăi de gardă.<br />
Covrigul de pe tron a fost o tanti de 80 de ani care a venit cu salvarea. Calmul întruchipat, nu o durea nimic. Poate pentru că băuse două sticle de vin, m-am gândit eu. A găsit-o bărbat-su lângă pat, cu braţul stâng înfăşurat, la propriu, în jurul toracelui. Nu o durea nimic, dar pentru că avea un umăr suspect de umflat în comparaţie cu celălalt, i-am făcut o radiografie.<br />
De sub capul humeral până pe la jumatatea antebraţului am numărat vreo 32 de fragmente osoase.<br />
<br />
Apoi am venit acasă şi am facut ciorbă de găină cu leuştean. Şi ciuperci umplute. De-alea bio.<br />
<br />
Mi s-a părut adecvat, având în vedere iminenta explozie a bombei din centrul oraşului. Vă ţin la curent.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-7owE-s4oTvg/V3QKoZjnivI/AAAAAAAAFv0/UBboGiuLNh4JCgeEgnhy6fIIMkg7u4x8ACLcB/s1600/Nahaufnahme%2Bder%2Bin%2BTrier%2Bgefundenen%2BFliegerbombe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="358" src="https://3.bp.blogspot.com/-7owE-s4oTvg/V3QKoZjnivI/AAAAAAAAFv0/UBboGiuLNh4JCgeEgnhy6fIIMkg7u4x8ACLcB/s640/Nahaufnahme%2Bder%2Bin%2BTrier%2Bgefundenen%2BFliegerbombe.jpg" width="640" /></a></div>
Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-39530698539887100552016-06-08T07:57:00.000-07:002016-06-08T07:59:20.646-07:00Despre trăzniţiPe aici e jale.<br />
<br />
Ploi, furtuni, tornade, inundaţii. Şi trăznete, pe alocuri în mulţimi.<br />
<br />
Păi, să vă povestesc.<br />
<br />
Săptămâna trecută a fost Rock am Ring, un festival imens, cu multe trupe, muzică, beţivăneală, corturi.<br />
Anul ăsta, cu mult noroi, corturi inundate şi trăznete în mulţimea de petrecăreţi. După două zile de chefuială încăpăţânată în noroi, ploaie torenţială şi dansat în bălţi, şi după câteva decese prin trăzneală, organizatorii au decis să evacueze toţi participanţii.<br />
În paralel, la un meci de fotbal dintre două şcoli, trăznet în plin stadion, 3 morţi, 60 de răniţi, panică.<br />
În Hamburg s-a înregistrat oficial o tornadă, şi din ce în ce mai mulţi pacienţi vor acasă că li se prăbuşesc acareturile. Nu e prea frumos la mine aicea pe moment.<br />
<br />
Şi ce n-a fost prea frumos a fost garda de sâmbătă. Pentru cei mai mulţi medici, problema principală a fost panica declanşată de evacuarea Rock am Ring.<br />
Pentru mine a fost pacientul cu tahicardie paroxistică.<br />
Păi cum, o să ziceţi, că eu sunt chirurg doar.<br />
Păi, da.<br />
Sâmbătă am operat un pacient cu abdomen acut. Era iniţial pe medicină internă, din cauza aritmiei, numai că pe la unşpe noaptea s-a decis să intre în sepsis, urmat de insuficienţă hepatică acută.<br />
În anamneză o excursie in China şi mâncat o grămadă de bălării naturiste, dar nimic din ce povestea nu era ceva periculos. Deoarece se deteriora extrem de rapid, şi începuse să îl doară burta, şi nimeni nu înţelegea de ce moare văzând cu ochii, mă sună şi pe mine colegii de pe intensiv să îi fac o sonografie abdominală.<br />
Pe scurt, avea cea mai cumplită colecistită acută pe care am vazut-o eu vreodată, şi cea mai mare cantitate de lichid în abdomen. Ce-o avea, ce-o avea. Colangită, infarct mezenteric, ulcer perforat, ce-o fi? În orice caz, colecistită acută avea, aşa că îl operam de urgenţă, că oricum trebuie scoasă fierea, şi poate găsim cauza intraoperativ.<br />
Zis şi făcut. Îi scoatem fierea, era să dea în primire de câteva ori intraoperativ, în fine, a supravieţuit.<br />
Dar mai bine, nu s-a făcut. Aşa că l-am transferat de urgentă la un centru de hepatologie la Köln.<br />
Acolo, după vreo două zile de terapie de substituţie, s-a trezit. Şi a povestit senin ce mâncase în ziua aia.<br />
<br />
"A, păi am cules nişte ciuperci foarte frumoase din pădure. Pe care le-am mâncat".<br />
<br />
Sigur că le-a mâncat, că doar erau bio!<br />
<br />
<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-51485673725940623382016-04-30T05:31:00.000-07:002016-04-30T05:31:43.466-07:00D-ale inimiiLa bărbaţi, se zice, "dragostea trece prin stomac". Ei, la femei, pe acolo trece infarctul.<br />
E un fapt cunoscut şi neexplicat că femeile, când fac infarct, foarte adesea au simptome gastrice. Internistul nostru mi-a explicat că "femeile au simptome atipice la infarct". Eu i-am explicat senină că, femeile fiind mai multe pe faţa pământului, probabil că ar trebui să-şi reconsidere punctul de vedere şi să considere simptomele femeilor ca fiind tipice.<br />
Nu m-a înţeles. Internist...<br />
Dar de ce introducerea asta elaborată.<br />
Fusăi în concediu. Şi, deoarece colegii mei au decis că faptul că am două săptămâni de concediu nu ar trebui să conteze la câte gărzi trebuie să fac luna asta, am avut 4 gărzi una după alta în 10 zile. Ei, garda de duminică a fost garda de infarct.<br />
Nu pentru că ar fi fost nasoală (că a fost), ci pentru că am avut 2 pacienţi cu infarct, eu fiind chirurg, dacă vă reamintiţi.<br />
Unul pe secţie, postoperativ s-a decis să mai stea un pic la noi, nu intru în detalii. Simptome "tipice": durere în piept, iradiere în braţul stâng, toate cele. EKG, subdenivelare, clar, PCI, stenturi, am mai salvat o viaţă, ura!<br />
Mă, dar să vă zic de celălalt caz.<br />
Ora 3.15 dimineaţa. Vine salvarea, cu medic de urgenţă. Pacientă cu tratament cu Ibuprofen de luni de zile, vărsa de mama focului, diaree, dureri cumplite. Doctoriţa de pe salvare îi dă morfină şi mi-o lasă pe targă. Se cară. Eu văd electrozii pe pieptul pacientei, deduc că i s-a făcut EKG, mă, dar mie îmi părea că prea e palidă şi prea transpiră. Cât îi făceam sono, zic, eu vreau EGK, acum, ia-i şi sânge cu enzimele cardiace.<br />
Asistenta ia sânge, dar nu duce fiolele la laborator, că ştie ea mai bine. În burtă, nimic. Eu îi tot dădeam cu EKG, asistenta (internistică) dă ochii peste cap, da, bine, hai că îi facem, dar i-a făcut şi doctoriţa, nu vezi ce varsă (pacienta vomita în continuare).<br />
Mă, şi avea ditamai infarctul, mă! Până şi eu l-am văzut, eu, chirurg, mă!<br />
Şi-am salvat-o, mă, şi pe asta!<br />
<br />
Dar...revenind, că vă ziceam că fusăi în concediu, poate sunteţi curioşi unde.<br />
Uite <a href="http://fiindcapot.blogspot.de/2016/04/marathon-des-sables-2016-longest_74.html" target="_blank">aici.</a>Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-67573985324813174502016-02-12T11:10:00.004-08:002016-02-12T11:10:43.061-08:00Intoxicaţia acută cu fierConform definiţiei, (aproximative, nu-mi găsesc cuvintele) pătrunderea în organism a unei substanţe într-o cantitate toxică şi într-un timp scurt se cheamă intoxicaţie acută. Dar nu mereu.<br />
Păi, cum nu? Păi nu. Să vă explic: înjunghierea nu e intoxicaţie acută cu fier. Aşa cum nu e nici înghiţitul unei furculiţe de bună voie.<br />
Cine naiba înghite o furculiţă de bună voie, întrebaţi? Eh, o populaţie de peste 6 miliarde nu vine fără specimene originale. Iar ideile originale devin mai frecvente în medii extreme. De exemplu, în puşcării.<br />
<br />
Nu e o noutate că puşcăriaşii vin cu tot felul de idei ca să iasă, dacă nu de tot, măcar pentru o zi, din pârnaie. Azi a fost rândul ăluia de a înghiţit furculiţa. Nu am detalii, deoarece a aterizat pe chirurgie viscerală. Dar povestea mi-a amintit de o povestioară din facultate:<br />
Deţinuţii de la Jilava învăţaseră la un moment dat cum să îşi bată cuie în frunte fără să-şi provoace mari daune (se poate, dacă nimereşti cu cuiul fix unde trebuie). La început erau duşi cu escortă la spital, radiografiaţi, internaţi pentru observaţie o zi. O zi de libertate care, aparent, justifica riscul, ceea ce a condus la o epidemie de cuie-n cap la Jilava. Sătui de tertipurile deţinuţilor, şi de-acum siguri că mare lucru nu se poate întâmpla, gardienii de la penitenciar le faceau o radiografie, e unde trebuie, bun, scos cu patentul, bandajat, înapoi în celulă.<br />
Până când, minunaţi-vă-ţi şi tine-ţi-vă bine, iată că apare Steve Jobs al Jilavei şi inventează Cuiul 2.0: cuiul bătut tot în frunte, dar prin centrul unui lighean de tablă. Aşa cum bine ştiţi, razele X nu trec prea bine prin metale, deci evaluarea printr-o singură radiografie devenea prin acest simplu proces imposibilă.<br />
Gardienii îl aburcă aşadar pe geniul cuiului în dubiţă, şi hai la spital.<br />
<br />
În camera de gardă, miezul nopţii, linişte mormânt, asistenta singură scrie nişte foi. Deodată, uşa se deschide şi în cadrul ei apare un lighean însângerat ataşat unui corp care se îndreaptă spre ea.<br />
Urlete. Preinfarct. Azvărlit cu diverse în variate direcţii. În spatele ligheanului apar şi doi gardieni.<br />
<br />
"Hehe, ce vă speriaţi, doamnă, am venit cu unu' la radiografiat".<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-51997847218127614372016-01-08T09:51:00.006-08:002016-01-08T14:15:35.835-08:00Patient-TrollingNu ştiu dacă aţi remarcat, voi ăştia care mai citiţi pe aicişa, dar eu nu sunt un om foarte serios. Adică în sensul că nu prea mă omor cu luatul lucrurilor în serios.<br />
Chestie valabilă şi la spital. Când situaţia o permite (adică nu e nimeni în pericol de a-şi pierde componente de bază, ca de exemplu membre, organe, capacitatea de respira) am prostul obicei de a vorbi extrem de relaxat cu pacienţii. Şi nu numai de a vorbi extrem de relaxat. Păi, să vă povestesc.<br />
Pacienţii cu plăgi. Hai să fim corecţi şi să le zicem "tăieturi"/"julituri". Eu suturez cu mască şi bonetă. Care bonetă alunecă invariabil în timp ce suturez până pe la jumătatea nasului. Lucru nesemnificativ, deoarece văd perfect pe sub margine. Dar pacienţii nu ştiu asta. Când îi simt că se foiesc inconfortabil când se uită şi văd că am boneta aia pe ochi, sau pe la jumatatea plăgii întreb mucalită şvestera dacă mai e mult/ dacă am nimerit marginile/ dacă mai curge sânge. Ceva în genul. Foială panicată, dar niciunul nu întreabă nimic. Mă întorc spre ei calmă şi explic: nu vă faceţi griji, suturez întotdeauna orb, mi se face rău când văd sânge. De fiecare dată, moment Kodak.<br />
Sau, vine şvestera la mine şi îmi zice că am pacient cu plagă. Desfac bandajul. mă uit, şi dacă simt că e vreun simandicos exclam fericită: "trebuie suturată, yey, prima mea sutură chirurgicală, yey! Pregateşte trusa!" Dacă e vreunul care pare că ţine la glume zic "pregateste bonfaerul" sau "transfuzia".<br />
Anestezia locală la tineri se face musai cu ritualul privit fix in ochi, adus seringa între cele două perechi de ochi, injectat câteva jeturi de anestezic în aer, dat brusc cap pe spate şi eliberat râsul malefic. Muahahaha...(inspir profund) ...muahahahahahaha....(inspir zgomotos şi profund) ...muaHAHAHAHA...(voce suavă şi blândă): "acum înţeapă scurt".<br />
Amuzant ca naiba de fi-e-ca-re dată!<br />
Umorul negru e specialitatea casei. Nu vă povestesc de-astea, pentru că până şi mie mi se par prea crunte pentru a fi scrise aici. Pacienţii râd, însă. De cele mai multe ori. :D<br />
<br />
Dar să revenim la oile noastre.<br />
<br />
Azi am internat o băbuţă care şi-a rupt acelaşi femur a treia oară în 6 săptămâni. 89 de ani. În timp ce făceam actele de internare m-a rugat să o sun pe maică-sa să îi spun unde e, că-şi face griji. Sigur că o sun, nu vă faceţi griji. Aveţi numărul de telefon? Sigur, e în cartea de telefon. Da, aşa e...<br />
S-a liniştit.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-i3UY3VhxA4I/VpA07-zd6PI/AAAAAAAAFXk/HI99qxbEjfs/s1600/11355945_774416446008291_1755584079_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-i3UY3VhxA4I/VpA07-zd6PI/AAAAAAAAFXk/HI99qxbEjfs/s320/11355945_774416446008291_1755584079_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-29838075801129791872015-08-17T12:06:00.002-07:002015-08-17T12:06:20.111-07:00Unde dai, şi unde crapăDespre pacienţi care mestecă supozitoarele nu vă mai povestesc. Ăia sunt deja o apariţie comună.<br />
<br />
Există însă o infinitate de moduri în care pacienţii reuşesc să ne uimească. Şi despre asta o să vă povestesc azi.<br />
<br />
<br />
<ul>
<li>Pacientă relativ tânără. Operaţie: colecistectomie laparoscopică. </li>
</ul>
<br />
Noi, după ce operăm pacienţii de pietre la fiere, le dăm pietrele ca suvenir. Nimic neobişnuit, se practică peste tot în lume. Sunt convinsă că fiecare are o mătuşă/soră/mamă care ţine bolovanii pe noptieră şi îi arată cu mândrie oricui vrea să îi vadă.<br />
Noi le punem în nişte păhărele, care, întâmplător, sunt folosite şi la dat hapuri/siropuri şi alte leacuri tămăduitoare.<br />
Aşa...şi îi punem, cum ziceam, nestematele în păhărelul respectiv, i le dăm în primire, ea şi le pune pe dulapul de lângă pat şi adoarme. A doua zi la vizită:<br />
"Cum vă merge? Bine. Dureri? Deloc. Nu ştiu ce buline erau alea din păhărel, dar azi-noapte m-au apucat durerile şi le-am înghiţit. Au funcţionat minunat"...grrrrrrrr!<br />
<br />
<br />
<ul>
<li>O băbuţă cu operaţie la şold. </li>
</ul>
Câteva zile după operaţie la vizită supărată foamete că ce gust groaznic au comprimatele efervescente de magneziu, că nu le mai vrea. Noi, stupefiaţi: care magneziu? (ştiind că nu i-am dat aşa ceva). Ea: alea albastre pe care scrie "Corega". (pentru profani, sunt tabletele de curăţat proteza dentară)<br /><ul>
<li>Pacient cu hemoroizi, operat, vine cu sângerare activă. </li>
</ul>
Îi fac o examinare rectală, scot nişte tablete, cred că şi ulceraseră pe acolo ceva. No, omul a primit tablete, după luni de tratament cu supozitoare. Poţi să-l judeci?<br />
<br />
<br />
<ul>
<li>Bonus: Discuţie cu un bătrânel simpatic. </li>
</ul>
Că ce frumos se cânta înainte la biserică. Acuma, de când se cântă modern, el nu mai înţelege ce zic ăia acolo. Că o fi "îngereasca" limba sfântă, dar nu ar trebui să înţeleagă tot poporul ce se cântă? (în germană "înger" e "Engel", sufixul pentru limbi e "-isch", deci engelisch ar fi un fel de "îngerească", iar engleza e "englisch").<br />
<br />
Vă mai zic una citită pe net, care m-a amuzat maxim: un nene cu alergie la pisici primeşte inhalator. Vine peste câteva zile foc şi pară că nu merge tratamentul. După întrebări ţintite medicul descoperă că omul pulveriza inhalatorul pe pisică. Hehe...Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-32722139529281318542015-06-21T09:26:00.001-07:002015-06-21T09:30:02.201-07:00Precizie chirurgicalaAsta e o expresie care exprimă un paradox. Părerea mea.<br />
Pentru că se presupune că descrie precizia supremă şi extremă. Nimic mai departe de adevăr.<br />
E adevarat că e necesar să nimereşti organul pe care vrei să-l tai, dar, vă rog să mă credeţi, nu e nicio vrăjitorie în asta.<br />
În primul rând, nu există chirurg care să nu arunce cu instrumentele la podea din când în când. Oricât de îndemânatic e, tot îi scapă ceva din mână la un moment dat. Cu excepţia operaţiilor laparoscopice. În acest caz lucrurile sunt scăpate în pacient. Partea bună e că sunt foarte mici. Partea proastă e că trebuie recuperate cu instrumentele de laparoscopie.<br />
În al doilea rând, absolut orice incizie e suficient de bună dacă îţi crează acces la punctul unde vrei să ajungi şi nu secţionează vreun organ important în proces. Marja de eroare nu se măsoară în nanometri, ci în milimetri. Uneori, centimetri. Sigur, dacă vorbim de chirurgie cardiacă sau vasculară, sau neurochirurgie marja de eroare trebuie să fie cât mai mică, dar şi acolo totul e relativ.<br />
Şi acum am să vă dezvălui un secret: niciun chirurg nu ştie cum se cheamă toate instrumentele. Sigur, pensetă, clemă, bisturiu, astea clasice, pe-astea le ştie oricine, dar există ţşpe cleme, şi zet depărtătoare. Plus tot arsenalul de diverse mânere şi piese destinate să introducă în pacient diverse dispozitive (proteze, stenturi, etc).<br />
Fiecare spital sau, şi mai rău, operator, are porecla lui drăgălaşă pentru diverse lucruri (cel mai frecvent pentru tampoane si cleme). Dacă arată vag a robot e "robotul", dacă aduce vag a Entreprise e "naveta spaţială" şi aşa mai departe. Dar, cel mai frecvent, ceea ce ai nevoie e "chestia aia cu vârful nu-ştiu-cum" sau, simplu, "chestia". În cel mai rău caz e "chestia aia care nu ştiu eu niciodată cum se cheamă", ceea ce, având în vedere timpul necesar să pronunţi acest cârnat nu e un exemplu de time management.<br />
Bietele asistente sunt nişte eroine, pentru că, deşi uneori rămân paf, de cele mai multe ori se prind imediat despre ce vorbeşti.<br />
Dar explicaţia e foarte simplă: uneori chiar nu îţi vine numele. Şi, uneori, e un anumit instrument care nu se lasă memorat. Sau, în momentul ăla (care e chiar moment), bă, nu vrea să se lase pronunţat şi gata.<br />
De exemplu: Azi de dimineaţă la raport nu puteam să-mi aduc aminte cum se cheamă "bilirubină". Nu venea cuvântul si pace! După 3 secunde de tăcere jenantă am zis "chestia aia galbenă", nu mai puţin jenant decât tăcerea, dar au înţeles oamenii despre ce voiam să vorbesc.<br />
Apropo de gardă. Pacientă de 49 de ani, dureri de spate, hai să facem o poză, dă tricoul jos, o tumoră imensă de sân , ulcerantă. Priviri şocate, întrebarea evidentă "cine vă tratează". Nimeni, că nu m-am dus la doctor.<br />
A simţit un nodul încă din 2006. 9 ani. Nu a făcut nimic.<br />
<br />
Încă o dovadă că avem un creier extrem de complex.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-34239017277349176372015-04-06T04:34:00.002-07:002015-04-06T04:35:03.378-07:00Epopeea internet continuaNu mai povestesc încă odată prin ce-am trecut cu Telekom.<br />
Credeam atunci, în naivitatea mea, că e o problemă a Telekomului. Între timp am devenit mai înţeleaptă. Atât de înţeleaptă, încât am ajuns la concluzia că este o problemă generală în Germania. Iar nemţii nu au absolut nicio problemă cu asta. Li se pare normal.<br />
Dar să vă povestesc ce şi cum.<br />
De vreun an şi ceva am internet de la altă firmă. Să o numim X. Bă, merge prost, ce să mai. Uneori aşa de prost încât programul de testare a vitezei internetului dă eroare.<br />
Dau telefon la firmă. Robot 1 minut, tastez număr de cont, aştept să vorbesc cu cineva, încă vreo 2-3. Vorbesc cu cineva, îmi dă un număr de ticket, număr de telefon de la altă firmă unde trebuie să sun să vină cineva.<br />
Sun, fac programare. În ziua aia stau lipită de interfon. Nu vine nimeni. Sună cunoscut? Exact, asta am paţit şi cu Telekom.<br />
Seara primesc mesaj cu "vă mulţumim că aţi apelat la serviciile noastre, ticketul a fost rezolvat şi închis". Tensiune 500/400. Povestea se repetă încă de vreo 3 ori, în sfârşit după vreo 3 luni vine cineva, se uită şi concluzionează că problema e la fire şi nu ştie pe unde sunt trebuie să aflu eu. Că ce naiba, doar eu platesc internetul, eu vreu internet, să mă descurc.<br />
Dau încă 100 de telefoane pe parcursul încă a vreo două luni, electrica, administrator, proprietar, iar electrica, şi tot aşa.<br />
Nimeni nu vrea să se implice, aflu într-un final şi de ce, pentru că cineva trebuie să plătească pentru ca cineva să-şi mute quru, iar aia trebuie să fie eu. În traducere: plătesc internet care nu merge de luni de zile, şi dacă vreau să fie reparat tot eu trebuie să îi plătesc pe cei care repară.<br />
În fine, îmi ies din pepeni într-o zi şi reîncep cu telefoane la firma X. După cam al treilea apel încep să îmi închidă în nas. Nu, nu e o figură de stil. Încep să descriu problema, mi se taie macaroana scurt cu un "da, o să vedem ce putem face" şi mi se închide în nas în timp ce eu încă vorbesc.<br />
Între timp, primesc factură de la firma de asigurare auto pentru o reparaţie inclusă în asigurare. Sun şi întreb de ce. Păi nu e inclusă în asigurare. Îi citesc din contract. Nu, la noi în sistem nu figuraţi aşa, trebuie să plătiţi.<br />
Apoi primesc factură de la firma de electricitate din oraşul de unde m-am mutat acum 2 ani. Nu oricum, citaţie de la avocaţi cu ameninţare de dosar dacă nu plătesc. Sun să întreb ce e cu aia. Păi n-aţi plătit factura pe care v-am trimis-o. Eu, siderată: care factură? Păi v-am trimis de 3 ori factură şi nu aţi plătit. La ce adresă? Adresa e corectă. Eu nu am primit nimic. Întreb mucalită: şi cum vă explicaţi că citaţia a ajuns direct la ţintă din prima? Nu ştiu, doamnă, e problema dumneavostră. Să mori tu!<br />
În fine, îmi amintesc că am o asigurare legală. Adică, dacă ai probleme de astea prin asigurarea asta ei îţi asigură suport legal ca să îi dai de cap.<br />
Sun. Îmi dă un număr de ticket, vă sunăm noi. După 2 săptămâni sun eu. A, păi nu e inclus în asigurare. Bine, acum am altă problemă, zic. Îi povestesc de internet. Da, aici putem face ceva. Vă duceţi la avocat, vă dăm un număr de telefon şi el vă va rezolva problema. Dar să stiţi că trebuie să îl plătiţi singură.<br />
Siderarea atinge cote maxime. Păi şi eu de ce plătesc asigurare legală dacă trebuie să mă duc singură la avocat şi îl şi plătesc singură? Ca să îmi daţi un număr de telefon? Îl găseam singură pe internet.<br />
Ne pare rău, nu e inclus. Dar ce e inclus? Consultaţie telefonică.<br />
Vă jur că în contract scrie că îmi asigură şi plata avocatului.<br />
În acest context, cu hormoni de stres curgându-mi prin urechi, povestesc la serviciu tot. Reacţie. A, da, asta e o problemă în Germania. Aşa a fost dintotdeauna. Păi şi de ce acceptaţi situaţia? De ce nu face nimeni nimic?<br />
Niciun răspuns.<br />
<br />
Nici nu ştiu ce să mai zic.<br />
<br />
PS: Am fost la service să îmi schimb cauciucurile de iarnă. Între timp mi s-a stricat ştergătorul pe spate. Le zic să mi-l înlocuiască. De trei ori le zic, nu o dată.<br />
Vine fătuca, îmi dă cheia (de la altă maşină, ca să fie mai aventuros), o întreb dacă a schimbat stergătorul, îmi zice că da. O întreb unde să plătesc. Vă trimitem factura prin poştă. Bun. Plec.<br />
A doua zi plouă. Tremur de emoţie şi anticipare că pot şterge luneta fără scârţâitul ăla oribil care m-a torturat în ultimele săptămâni.<br />
Grrrrrrrrrrrâââjjjj....grrrrrrrrrrrââââââjjjj....mă uit în retrovizoare. Da, acelaşi ştergător.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-83909326343361199432015-03-15T10:59:00.000-07:002015-03-15T11:24:03.370-07:00Viitor de aur...Agitaţie, multă lume, capete sparte, degete bifurcate de cuţite.<br />
Intră o tanti cu un ochi ca o varză roşie. Ce-aţi păţit? Păi am căzut pe scări. Era afumată bine. Eu: pot să mă uit la mâini? Nu am nimic la mâini. Bine, hai să văd.<br />
Mă uit, nimic.<br />
Mă uit mai bine, pe frunte pielea râcâită, o tăietură pe nas spre chiar la baza ochiului stâng.<br />
Coboraţi sau urcaţi scările când aţi căzut? Coboram. Din ce sunt scările? Metal.<br />
Hmmmm. Eu, mucalită: doamnă, singurul mod în care aţi fi putut să vă răniţi felul ăsta căzând pe scări e dacă scările erau prost pilite la margini si dumneavostră mergeaţi cu capul între picioare. Sau dacă v-aţi fi rostogolit, caz în care sigur aţi fi avut şi alte zgârieturi.<br />
Se uită la mine ca un liliac în faruri.<br />
Zic, eu mă duc să mai scriu nişte hârţoage, vă mai gândiţi şi îmi spuneţi adevarul.<br />
O las 5 minute, mă întorc. Sincer, parea lovită cu o scândură în plină orbită.<br />
Mă întorc, începe să plângă. Că de fapt a lovit-o bărbat-su. Cu ce? Cu o bucată de lemn. Aha. Aşa mai merge. Între timp vorbim cu fi-sa, că nu ştie ce s-a întâmplat. Că e beată mai tot timpul şi cade mereu. Vin pozele, sinusurile stângi pline cu fluid. Ceva s-a spart undeva în proces. Nu văd ce. Eu acum în dilemă: de obicei trebuie sa sun poliţia, dar ea nu şi nu, că nu vrea poliţie. Eu nu ştiu ce să fac. În fine, telefoane, consultaţii, vine poliţia. Circ, jale, plânsete, dramă, eu între timp o transfer la clinica ORL. Vine salvarea să o ia, noi tot în drama maximă, plânsete, bocete, ce să mai, ca la inmormântare era acolo. O conving să meargă, că nu voia, ne îmbrăţişăm mama, fiica, medicul, asistenta, paramedicul, poliţiştii, ce să mai, Sofocle. Pleacă.<br />
Intră o puştoaică frumoasă foc, machiată ca de Cartierul Roşu, cu mânie-sa atârnată de cot. Am vrea să raportăm o agresiune domestică. Eu mă îndrept spre mamă, întreb ce s-a întâmplat.<br />
Păi a lovit-o prietenul ei, i-a tras un pumn în faţă. Nu e prima dată, deja se întâmplă de un an.<br />
Eu maschez (impecabil) şocul, mă rotesc lin către don'şoara. Îmi poţi povesti exact ce s-a întâmplat?<br />
Păi eram în tren, ne-am certat şi prietenul meu mi-a tras un pumn în faţă (eu trag cu ochiul la data naşterii - 13 ani). S-a mai întâmplat, dar până acum numai cu palma. Mă uit, se vedea aşa, ca o umbră albastră, dar avea vreo 5 mm de fond de ten. Întreb de greaţă, alea.<br />
Greaţă, a vărsat o dată, şi după incident a leşinat în autobuzul spre casă.<br />
Să sun poliţia? Da. (râsete înfundate în fundal - de ani de zile de când fac gărzi nu am sunat niciodată poliţia, şvestera se topea de râs lângă un dulap). De când sunteţi împreună? de 18 luni. Aham, eu în gândul meu, bun aşa. Sun poliţia - păi n-au ajuns colegii? ba da, au şi plecat, am alt caz. Până vin hai să o internez. Fumezi (întrebare standard, am simţit că e adecvată). Da. (No, bravo).<br />
Test de sarcină nu i-am facut.<br />
Mi-a fost frică.<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-10449246459399171442015-01-28T11:02:00.003-08:002015-01-28T11:03:04.346-08:00Doamna SchwesterCum de nu m-am gândit până acum să abordez acest subiect? Mă minunez şi eu.<br />
Cum, care subiect?<br />
Femeile în chirurgie. În medicină în general.<br />
Păi cum, păi e normal şi natural ca femeile să fie medici, sunt facute pentru asta. Instinct, protecţie, multitasking. Ca să nu mai zic că sunt mai tocilare, şi medicina e 99% toceală, 1% mers la elpiuri.<br />
<br />
Ei bine, nu. Nu ştiu în alte ţări cum e, dar aici sunt "şvester" la 80% dintre pacienţi. Indiferent că port halat, stetoscop, microscop sau reactor nuclear pe după gât. Sunt soră medicală. La 10 secunde după ce spun "dacă aveţi nevoie să fiţi şters la fund, sunaţi vă rog să vină o soră să o facă, eu sunt medicul de pe secţie şi chiar nu fac de-astea"...soră, vrei te rog să îmi dai un pahar cu apă? Tocmai v-am zis, sunt medic. A, ok, dar totuşi, soră, nu îmi dai un pahar cu apă?<br />
<br />
Din pacate, de data asta nu exagerez de dragul umorului. Este o situaţie reală, cu care ma confrunt zilnic. Asta în Germania secolului 21, unde cam jumatate dintre asistenţii medicali sunt bărbati, şi mai mult de jumatate dintre medicii tineri sunt femei.<br />
<br />
Colegele mele nemţoaice se confruntă cu aceeaşi problemă, deci nu e accentul. Şi cele mai în vârstă de asemenea, deci nu e nici asta. Nu. Colegii mei barbaţi nu au auzit vreodată o asemenea blasfemie, deci singura concluzie este:<br />
În Germania secolului 21, a fi femeie medic este încă ceva greu de acceptat/imaginat.<br />
<br />
Şi stiţi ce ma mai scoate din minţi?<br />
Deşi 70% din mănuşile din spitale sunt folosite de FEMEI, matriţa folosită exclusiv este mâna barbătească.<br />
<br />
Ceea ce este foarte enervant. Să vă explic şi de ce:<br />
<br />
În prima imagine este mâna mea stângă într-o mănuşă măsura 6 1/2. Laţimea e ok, nu am pungi în jurul degetelor, pot apuca/înţepa în jurul mâinii fără să mă cos de pacient. Dar!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-QIPkqIz67Vw/VMkwQY0_BlI/AAAAAAAAEB4/gTB_T0rBEqw/s1600/IMG_20150128_194515.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-QIPkqIz67Vw/VMkwQY0_BlI/AAAAAAAAEB4/gTB_T0rBEqw/s1600/IMG_20150128_194515.jpg" height="640" width="474" /></a></div>
<br />
După cum vedeţi, degetele se termină aproximativ la nivelul articulaţiei proximale, ceea ce face ca tensiunea din vârful degetelor să devină extrem de mare. Cam după 20 de minute focurile iadului îmi ard în buricele degetelor, şi mă simt ca Bestie când blestemul trandafirului este anulat, iar flăcările iubirii îi explodează vârfurile degetelor în raze laser.<br />
În imagine numărul 2, avem mănuşi mărimea 7. În care se observă nişte pungi foarte drăguţe în jurul buricelor degetelor.<br />
Lungimea e ok, dar sunt prea largi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-UOz3JSXnA6Y/VMkwtjCNxmI/AAAAAAAAECA/FWsJb7wsw5k/s1600/IMG_20150128_194423.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://3.bp.blogspot.com/-UOz3JSXnA6Y/VMkwtjCNxmI/AAAAAAAAECA/FWsJb7wsw5k/s1600/IMG_20150128_194423.jpg" height="640" width="474" /></a></div>
<br />
Deoarece focurile iadului în buricele degetelor şi chirurgia sunt larg acceptate ca fiind incompatibile, eu lucrez în mănuşi mărimea 7.<br />
Am trăit de toate până acum: cusută în/de pacient, apucată împreună cu instrumentarul, pleznită, sfâşiat mănuşa de pe mine, înnodată în pacient, zi-mi-o, am comis-o.<br />
Nu, nu avem drepturi egale.<br />
Nu vom avea niciodată. Până se schimbă mentalitatea, vin arabii la putere. Şi-atunci chiar ne-am dus naibi.<br />
<br />
<br />
<br />
Disclaimer: nu cred în egalitate absurdă şi absolută. Cred în respect reciproc şi în egală măsură. Nu cred că femeile sunt mai bune, sau că bărbaţii sunt mai cu moţ. Nu poţi compara mere cu pere. Adică poţi, dar nu are sens.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-33653472921812685512015-01-16T11:45:00.001-08:002015-01-16T11:45:19.602-08:0098...... de ani. Atât avea pacienta pe care am internat-o azi.<br />
Nimic special, internez pacienţi cu vârste între 95-105 ani relativ frecvent, din moment ce sunt relativ predispuşi la fracturi. Osteoporoză, hipotensiune ortostatică şi mergătoare care tind să nu se mişte la fel de repede ca ei când o iau la sănătoasa.<br />
De obicei sunt nişte legume, fie modelul mumii cu pamperşi, fie modelul Michelin. Cu pampărşi. Conversaţia e de obicei ceva suprarealistic, sau o serie de urlete fără noimă. Deprimant.<br />
<br />
Dar întâlnirea de azi a fost specială. Păi, să vă povestesc.<br />
<br />
Azi am fost singura rezidentă din departament. Se întâmplă relativ frecvent, nu intru in detalii. Fiind extrem de ocupată cu externări şi chestii, mi se trimite o pacientă pe secţie să fac internarea direct acolo. Mă iau cu treabă, ajung la ea pe la 12. Sunt sunată, mi se explică scurt ce şi cum, pacientă de 98 de ani, luxatie de umăr.<br />
Intru în salon. <br />
Pe patul de la fereastră o babuţă cochetă, vopsită şaten, coafată perfect, într-o bluziţă albastră drăguţă, citind o carte. Fără ochelari.<br />
"Bună ziua". Ridică privirea, zâmbeşte. Sincer, sunt surprinsă că m-a auzit, am salutat de la uşă.<br />
Sunt xz, medic rezident, am venit să fac hârzogăraia de internare.<br />
Îmi face loc, se aşează "mai vertical" în pat. Încep să îi pun întrebările tipice. Ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat.<br />
De obicei, la aceşti pacienţi trebuie să vorbesc tare şi să mă aştept la poveşti cu Tom şi Jerry.<br />
Ei bine, nu. La obiect, cu date, când şi cum şi-a luxat prima dată umărul, fiecare dintre cele 17 luxaţii cu dată si loc.<br />
Ce boli mai aveţi? Păi am un pic de tensiune, dar în rest nimic. Operaţii? Nu. Crezând că nu m-a auzit bine o întreb ţintiti: mai aveţi apendicele? Vezica biliară? Sigur că da, e totul încă unde era acum 98 de ani.<br />
Mai mergeţi singură? Da, dar am mici probleme, de câţiva ani am început să folosesc un baston. Puteţi urca scări singură? Sigur că da. Nu aşa repede cum aş vrea, dar sigur că pot!<br />
Stau acolo şi mă minunez în prostia mea. Îmi povesteşte ce carte citeşte, de acelaşi autor ca cea de săptămâna trecută, ca i-a plăcut.<br />
Totul coerent, articulat, fără ezitare. Fac o glumă. Râde aproape ştrengăreşte, face şi ea una. Râdem.<br />
<br />
Am stat vreo 40 de minute de vorbă cu ea, că mai aveam de făcut treburi.<br />
De atunci mă tot întreb: oare ce a făcut ea altfel decât ceilalţi? E numai gena? E vreun secret? A trăit în altă lume? A mâncat altceva decât restul? <br />
<br />
Ce e?<br />
<br />
Ce e ?Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-78648601725404814442015-01-12T08:02:00.002-08:002015-01-12T08:02:31.702-08:00Roata morii se-nvarteste tzak-tzak-tzakNici nu ştiu cu ce să încep. Am trăit câteva mişto în ultima vreme. De la ace de cusut în falange, muşcături de iguană şi picioare despicate cu toporul, la fătuci isterice fără absolut nimic şi beţivani înfipţi în garduri.<br />
Că doar fu Revelionul.<br />
Aicea la nemţi Revelion se zice "Silvester". La ce mă gândesc eu de fiecare dată? Exact. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-6Tt1Eiq-aOY/VLPqnrpNmiI/AAAAAAAAEAc/GUI_9Gh98hU/s1600/latest.gif" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-6Tt1Eiq-aOY/VLPqnrpNmiI/AAAAAAAAEAc/GUI_9Gh98hU/s1600/latest.gif" height="320" width="213" /></a></div>
De Crăciun (care, apropos, se zice "Weihnachten", o literă diferenţă de Wein - nachten, adică cum ar veni nopţile vinului - motiv pentru care iniţial am crezut sincer că asta înseamnă) - revenim, de Crăciun am fost acasă. Poveste lungă, poate am timp odată să vă zic cum am condus eu singură de la vest la est in 29 de ore.<br />
Dar! De Revelion (de Anul Nou, mai precis) am fost de gardă. Mă aşteptam la toţi beţivii care s-au trezit cu organe şi sisteme în formă de piese de tetris, dar nu. Spre surprinderea mea, fu o gardă ca toate celelalte.<br />
Dar de unde titlul. Pacientă cu fractură de humerus, văzută de mine pe 1. Fiind pacientă privată, la comunicare diagnosticului îmi aruncă o privire plină de dispreţ şi îmi zice că ea nu se operează, că a avut anul trecut o fractură de vertebră şi nu s-a operat şi e totul bine.<br />
Eu, clipesc siderată, deschid gura să îi explic că între o vertebră şi un humerus sunt mici diferenţe, dar sesizez rapid degustul din privirea ei şi o las in pace. Îi pun un bandaj, o las să plece, zicându-i doar că şeful e mâine de la 7 dimineaţa în spital.<br />
Ghici cine vine pentru operaţie a doua zi că moare de dureri? Aham, exact.<br />
Bun. Toate bune frumoase, vine ziua operaţiei, se nimereşte să fiu şi eu acolo. Pentru operaţia asta pacienţii se pun în aşa numitul "beach-chair", adică îi operăm stând în poponeţ. Anestezie, alea, dăm să o punem în poziţie numai să constatăm că cine a pus-o pe masă a pus-o invers. Ce facem? Eu, păi hai s-o învârtim pe şezut. Toată echipa consideră ca e o idee bună, tuburi, cabluri şi fire sunt ridicate în slăvi de diverse mâini, pacienta e înşfăcată de extremităţi şi învîrtită. Totul merge ca pe roate (sau funduri, cum vreţi), o întoarcem, palme se unesc entuziast în high-five-uri. Numai să constatăm că acum partea de operat era înspre anestezist. Păi ce facem, logic, sucim masa cu totul. Numai că masa aia nu e titirez, şi are o piedică, care a gasit de cuviinţă să intre în acţiune fix când ne mai trebuiau vreo 5 grade. Operaţiunea fire cabluri acareturi se reia, şi pacienta, cu masă cu tot este întoarsă 355 grade. Deja aveam în cap melodia de la Benny Hill.<br />
În sfârşit pozitia corectă, tuburi, fire şi acareturi sunt împământate în pacientă. <br />
Ştiu că e răutate, dar am avut o mică satisfacţie când am aflat că a vomitat când şi-a revenit din anestezie.<br />
Karma.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-23394761776513573432014-11-09T10:19:00.004-08:002014-11-09T10:19:57.681-08:00Repede, cat imi merge internetul!Asa cum zice si titlul, epopeea internet continua. Nu intru in detalii ca nu am timp, acusha pica!<br />
Pai, da, nu am mai scris ca nu am internet. Decat asa, un pic. Din cand in cand.<br />
In ultima vreme am avut parte de diagnostice bizare (leishmanioza, glosita Hunter, ruptura de retinacul la picior, ca sa mentionez cateva mai bizare) si pacienti de-aia de-ti vine sa arunci juramantul lui Hipocrate la gunoi si sa-i strangulezi cu mainile goale.<br />
Pai sa va povestesc.<br />
Aici in Nemtia sunt doua feluti de asigurare: normala, obligatorie, si privata.<br />
Toata lumea are asigurare. Restul, specialii, au asigurare privata.<br />
<br />
Cum recunosti un pacient privat.<br />
<br />
Pai, in primul rand, dupa cardul de asigurare. Inainte cu mult insa, te izbeste atitudinea. "Astept de 40 de minute!, ati bagat trei pacienti inainte mea!" (are o zgarietura la deget, sta de un sfert de ora, si tu ai bagat un amarat faramat in jumate inainte).<br />
Apoi, cand ii consulti intai si intai se asigura in diverse moduri ca stii ca e privat (privire, atitudine sfidatoare, spus direct ca ar prefera sa il vada seful nu vreun parlit de rezident).<br />
Apoi: stie exact ce are, e grav, o sa moara si tu esti un prost incapabil ca nu il crezi ca umflatura de la picior e un caca/maca, si nu ruptura de ligamente cum pretinde. Daca nu ii faci radiografie ACUM - ca sa diagnostichezi ruptura de ligamente - risti sa se planga la conducere (la inceput ma luptam cu ei si le explicam ca daca ii iradiez nici nu ii vindec si nici nu le vad ligamentele -invizibile in radiografie, dealtfel. Acum nu ma mai lupt: vrei cancer? neah! du-te si iradiaza-te!).<br />
Apoi, daca te loveste norocul sa trebuiasca sa ii internezi, tin'te fitze! Pe ei nu ii viziteaza medicul niciodata (seful se duce, saracul, zilnic de 2 ori), dar nu! nu ii baga nimeni in seama. Asistentele nu se ocupa suficient de ei, iar cretinul de rezident nu are dreptul sa ii abordeze in conversatie, chiar daca e sambata si e singurul chirug din spital.<br />
Daca ai ghinionul sa nu ai pat in camera single sau 2 paturi, si accepta totusi salon normal ca nu au incotro se intampla doua lucruri: ori incep sa planga ca cat au suferit ca vecina de salon s-a vaitat de dureri toata noaptea, ori fac scandal ca ce conditii inumane sunt astea, nu mai calca in veci in jegul asta de spital.<br />
Ce e cel mai paradoxal e ca cei mai imposibili pacienti privati nu sunt aia care au foarte multi bani. Nu. Aia sunt singurii pacinenti privati cu bun simt si care se poarta frumos cu toata lumea.<br />
<br />
Dar de ce va scriu.<br />
<br />
Uichendul trecut am avut un incident in care chiar mi-am pierdut cumpatul. Eu.<br />
Pacienta privata, MRSA pozitiva. Fi-sa face circ pe sectie ca asistenta (care era singura pe toata sectia si avea un pacient cu varsaturi in momentul ala) nu vine sa o mu-te pe ma-sa din pozitie laterala in intins pe spate ca are ea chef in momentul ala. (Circul se desfasoara cu ea nepurtand masca, manusi sau halat (camera izolata, MRSA, da?). Asistenta ii zice o data, de doua ori, de trei ori ca nu are voie sa se plimbe asa prin spital, la care "doamna" ii raspunde ca ea face ce vrea. Saraca asistenta ma cheama pe mine. Intru in camera, aia cu un bot pana in podea. Eu buna ziua, alea, am inteles ca vreti sa vorbiti cu un medic, etc. Ea: nu vreau sa vorbesc cu un medic. Si oricum, eu nu am ce discuta decat cu seful. Eu, bine, cum vreti, dar am vesti bune, seful a zis ca puteti sa o luati maine acasa. La care ea explodeaza, cum indraznesc sa spun asa ceva, ca ea a vorbit cu seful si ma-sa sta acolo cat vrea ea si ea vrea sa o mai tina o saptamana. Eu cred ca eram desfigurata de nervi, dar ma abtin si ii zic doar ca atata timp cat din punct de vedere medical nu avem niciun motiv sa o tinem in spital, merge acasa cand e externarea programata, si asta inseamna maine, deci maine merge acasa. Phua! deci atata i-a trebuit. Bai, baiete! Am crezut ca ma ia la bataie. O intrerup in tirul de nesimtenii si ii zic ca din acest moment eu nu mai am ce discuta cu ea si ca din punctul meu de vedere in acest moment discuta numai cu seful.<br />
Luni vine seful la mine cu un mail de la "doamna". In care citesc cele mai abjecte minciuni posibile. In tot mailul singurul substantiv scris cu litere mici e numele meu. I-l inapoiez sefului cu o privire indiferenta si ii zic ca daca vrea pot sa ii povestesc exact cum s-a desfasurat discutia si ca din punctul meu de vedere am fost mai politicioasa cu ea decat era cazul. Rade, zice ca nu e cazul.<br />
<br />
Nu pot sa va zic ce mi-a zis seful. Ca poate citeste cineva pe aici care stie despre ce e vorba. Va zic doar ca ce mi-a zis m-a convins ca am cel mai misto sef posibil.<br />
<br />
Dar nu cred ca o sa fiu vreodata sef in Germania. Numai si numai pentru ca daca o sa am doi privati de-astia sigur ma da spitalul afara. 100%. <br />
<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-61523551221346642212014-08-11T09:41:00.001-07:002014-08-11T09:41:49.811-07:00O femina, o mores (scurta nuvela)In ambulator, atmosfera tipica: agitatie, aglomeratie, pacienti pe care-i doare de saptamani si vin la 11 (sau 2) noaptea, betivani cu capul ca o sticla de cola pusa la rece in care s-a contractat aerul, fatuci carora li s-a rupt o unghie la cinema in timp ce mancau floricele, etc. Garda tipica.<br />
Si dintr-o data, faceti loc, intra EL: un amarat pishpiriu, cu o plaga injunghiata in bratul stang. Ce s-a intamplat? Pai m-a taiat nevasta-mea. No, bun, nu intreb mai mult, nu e treaba mea, el zice ca nu suna politia ca nu vrea scandal, asta e, il cred. Are deficit sensitiv, taietura e serioasa, penetranta, ii zic ca ar trebui sa ramana in spital, zice pas. Il peticesc, pleaca.<br />
Imi vad de babele sfaramate si batraneii cu infarct mezenteric.<br />
Dupa doua ore reapare pishpiriul, ca ii e frica sa nu ramana fara mana, ca se interneaza. Bun, facem hartogaraia, il trimit pe sectie. Mai trec ceva ore, si iata ca se infiinteaza si organul.<br />
Ma intreaba, raspund. Zic, mi-a zis ca l-a injunghiat nevasta, mai mult nu stiu. A depus plangere?<br />
Ntz, zice organul, nu de-aia il cautam.<br />
Ridic din sprancene.<br />
Nenea in albastru ma trage de-o parte: e evadat din inchisoare, azi e a 130-a zi de cand il cautam.<br />
<br />
Ha!<br />
Pai si sa mai ai incredere in fomeia ta! A stat omul in libertate 129 de zile, isi viziteaza nevasta, si dupa 6 ore e in arest. Stia el ce stia, zic.<br />
Sau poate era furioasa ca a venit abia dupa 129 de zile?<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-52474698955322886062014-06-11T13:17:00.002-07:002014-06-11T13:17:41.861-07:00Bleah!Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă îngreţoşează extrem de puţine lucruri.<br />
Pregătiţi-vă să fiţi îngreţoşaţi, deci.<br />
Gărzi, una după alta, ca să compensez cu faptul ca fusăi în vacanţă.<br />
A, am uitat să vă zic! Am fost în vacanţă! Uite-<a href="http://fiindcapot.blogspot.de/2014/05/china-si-un-maraton-1.html" target="_blank">acilişa</a>! N-am povestit tot, dar promit că vine şi restul.<br />
În fine.<br />
Vă ziceam de gărzi. Una mai crâncenă decât alta. Gâturi rupte, capete găurite, babuţe care se decid să dea în primire în timp ce eu scriu fişa de internare, bă, crunt!<br />
Dar cireaşa de pe pupăză a fost ieri:<br />
Vine una că are o căpuşă. Eu nu văd căpuşa, dar avea o gâlmă mică în care se vedea ceva. Zic, o fi, ea jurându-se că a văzut ceva negru. Cum nenorocitele se îngroapă de tot în piele cand sunt mici, zic, hai să investighez. Bă, şi se mişcă ceva. Prima reacţie, no, chiar e o căpuşă. Încerc să o scot. Iau un ac de seringă şi dau să scot. Bă, şi sap. Şi sap. Şi acolo se mişcă CEVA. MARE. Iau un bisturiu şi o pensetă (aia, sărmana, era paralizată, că i-am zis ce văd). Prietena ei, teroare pură imprimată pe faţă.<br />
Şi văd ceva mare şi alb şi moale cu multe picioruşe.<br />
Am scos un viermălău de vreo 7 mm, fraţii mei!<br />
Pot să vă zic că eram îngreţoşată, dar nu greaţă de-aia! Nuooo! Buei, nu mă gândeam decât: am fost în toată lumea asta, n-oi avea şi eu vreun animal cine stie pe unde?<br />
Recunosc că nu ştiam ce e.<br />
Am căutat. E o chestie muuult mai banală decât ar avea voie să fie. O muscă, foarte normală, care<br />
îşi depune ouăle în pielea mamiferelor, uneori a oamenilor. În 8 ore, gata animalul în pielea ta. Ceva in genul <a href="http://www.dermnet.com/dn2/allJPG3/myiasis-4.jpg">http://www.dermnet.com/dn2/allJPG3/myiasis-4.jpg</a><br />
Grrrrrrrrrrrrrrr!<br />
<br />
Dar e mişto că mi-am instalat diacriticele, nu?<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-41407295159278298812014-05-02T13:46:00.000-07:002014-05-02T13:46:33.648-07:00PhotobombingNo, desi m-am dat eu in barci ca nu mai scriu, uite ca nu ma pot abtine.<br />
Cazuri...sunt. Ciudatenii...de asemenea, bineinteles. Am avut o pacienta cu proteza de genunchi. Operatia gata, o mutam de pe masa de op in pat, aud un trosc! Sun sefu, ii zic, 'ce "n-are ce sa fie" no, bun. Radiografie de control, ditamai fractura de femur. A cazut cerul pe noi. In fine, osteosinteza, toate bune, o trimitem in reha, cand o muta aia de pe targa in pat, trrrrrrrosc! Fractura de femur. Acelasi. Iar operatie, iar osteosinteza. Ieri am externat-o. N-a venit inapoi. Ura!<br />
<br />
M-am tot gandit sa mai depan intamplari pe aici, dar am fost oarecumva ocupata. Va pregatesc ceva foarte misto. Sau foarte nasol, vedem ce se intampla.<br />
Vad ca unii dintre voi aflarati ca mi-am depus candidatura sa devin marstronaut, cu aceasta ocazie anunt oficial ca sunt intre cei 706 candidati alesi pentru etapa interviurilor.<br />
Dar nu despre asta voiam sa va povestesc.<br />
Am tot plecat in uichenduri. Nu bun. Parca muncesc pe nasturi. Ma plimb de colo-colo, nu reusesc sa pun nimic la ciorap.<br />
Vorbesc cu unul, cu altul, toti cu ceva pus de-o parte, eu parca-s proasta. Nimic.<br />
Dar fusai la Stonehenge! Da! ACEL Stonehenge.<br />
Pe scurt, aventura a decurs astfel: pus anunt pe feisbuc, cine vrea, or vrut niste oameni, am plecat. Trebuia sa ajungem la Giant's Causeway, dar am calculat noi ca s-ar putea sa nu ne mai intoarcem.<br />
Asa ca ne-am dat un pic cu masina prin GB, ne-am pozat, alea, ce sa mai, frumos.<br />
Uichendu' trecut am fost la un prieten drag, colegi de faculta, grupa, ce sa mai, ne stim de-o viata. El sta in Belgia. Ii trantii o vizita. El, super finut, ca sa ma duca sa vizitez. Am vizitat noi una, alta, printre altele el pasionat de fotografie, am vizitat niste catedrale, casa lui Adolphe Sax, o expozitie de sculpturi in nisip Disney, lucruri faine. Si pentru ca pot, i-am fotobombardat cat de multe poze am putut.<br />
Ia fiti atenti aici:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-BGLJg7OhIRg/U2QDCnlDidI/AAAAAAAADO8/s8u-XWwIOOg/s1600/DSC_0116.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://4.bp.blogspot.com/-BGLJg7OhIRg/U2QDCnlDidI/AAAAAAAADO8/s8u-XWwIOOg/s1600/DSC_0116.jpg" height="640" width="422" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-tOAtkk-Cb_Y/U2QDKhri5TI/AAAAAAAADPE/kx_4bLZHsa0/s1600/DSC_0253.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-tOAtkk-Cb_Y/U2QDKhri5TI/AAAAAAAADPE/kx_4bLZHsa0/s1600/DSC_0253.jpg" height="640" width="422" /></a></div>
Rapunzel, you got pwned!Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-81610813563757485982014-02-05T05:37:00.001-08:002014-02-05T05:37:19.237-08:00Rara cavisNu, ca p-asta tre' sa v-o povestesc.<br />
Fusai de garda azi noapte. Pana aici, nimic nemaipomenit.<br />
Dar.<br />
Imi aduce salvarea un tinerel cu dureri de burta. Caut, cercetez, ajung la concluzia ca are ileus. Il operam (eu operez, primul meu ileus, nu-mi incap in piele de bucurie).<br />
Tai, bag mainile in matzaraie, toate innodate, ne apucam sa deznodam, ba, si era ceva acolo ce nu puteam intelege: din intestinul subtire se bifurca inca un intestin de vreo 17 cm. Pe care il deznod cumva pana la urma, se termina in fund de sac.<br />
Exact, diverticul Meckel.<br />
Voi ati mai auzit de ileus cauzat de un diverticul Meckel de 17 cm?<br />
Eu, nu.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-81848340732511313552014-01-19T11:39:00.002-08:002014-01-19T11:39:38.908-08:00Noul an sa va aduca......numai de bine.<br />
Stiu, am disparut cam mult timp.<br />
Ce sa zic, n-am nicio scuza.<br />
Am fost in vacanta, cea mai mare parte a timpului.<br />
Adica: Octombrie-Noiembrie aici: <a href="http://fiindcapot.blogspot.de/">http://fiindcapot.blogspot.de/</a> (ultimele 5 postari)<br />
Decembrie acasa. Am mancat si-am dormit. Ca sa fiu sincera, am avut o perioada de-aia de reinventare.<br />
Probleme cu capul, ca sa zic asa. Pentru ca, pe langa multe alte chestii nasoale care mi s-au intamplat de cand nu am mai dat pe aici, s-a intamplat si ceva extraordinar:<br />
<br />
Am fost selectata - din peste 200.000 de pamanteni cu doagele sarite care s-au inscris - pentru programul de colonizare al planetei Marte. Asta: <a href="http://www.mars-one.com/">www.mars-one.com</a> .<br />
<br />
Si de atunci nu prea mai am somn. Cand m-am inscris, am zis ca nu pot sa las asa o sansa sa treaca pe langa mine. Acum ca am ramas doar 1058 din peste 200.000, se cam ingroasa gluma.<br />
Ca sa fiu sincera, mi se pare cam mult, chiar si pentru mine, si oricat de faina mi se pare ideea, ma cam ingrozeste faptul ca as chiar putea sa trec in faza 3, adica aia in care renunt la tot si ma duc in coclauri de Groenlanda sau Antarctica sa ma antrenez ca marstronaut.<br />
E cam fachin scheri.<br />
<br />
Deocamdata ii dau inainte cu spitalul. Poate nu ma calific in faza 3.<br />
<br />
Mare lucru nou nu am de povestit. Ma trezesc de dimineata, ma duc la spital, scriu scrisori, tai, cos, iau sange...nimic nou sub soare.<br />
<br />
Si ca tot sunt la capitolul dezvaluiri, o sa va zic una care o sa ma faca foarte antipatica, dar v-o zic: v-am folosit.<br />
<br />
Da, pe voi, cei atat de draguti incat sa-mi cititi aberatiile si sa imi dati feed-back.<br />
Si va multumesc din suflet.<br />
Vedeti voi, acest blog, ca si celelalte, au avut un scop ascuns, si anume: de vreo 15 ani scriu o carte. Care are in acest moment ametitorul numar de vreo aproape 200 de pagini.<br />
Scrisul aici, si in alte parti a avut ca scop principal "antrenamentul" pentru marele scris, adica acea carte. Sa vad cam ce se citeste cu placere, ce intriga, ce huliti, ce cititi cel mai mult, ce sheruiti cel mai mult. Nu stiu cat de evidente au fost schimbarile de stil, de probleme abordate, de grad de umor, seriozitate, sentimentalism, limbaj, dar, da. De aia.<br />
De acum or sa fie mai putine postari.<br />
Pentru ca scrisul unei carti e al naibi de greu, complicat si mancator de timp. Scriu, sterg, rescriu, recitesc, uit personajele, le incurc, uit cand si unde s-a intamplat ceva ce am scris, iar citesc, iar sterg.<br />
V-ati fi imaginat ca e asa greu?<br />
Eu nu.<br />
<br />
Dar...cum ziceam.<br />
<br />
Va multumesc!<br />
<br />
PS: stim cu totii ca, daca o sa am ceva belea de povestit, o sa impart. Deci, nu va faceti griji, o sa mai stau in zona o vreme.<br />
<br />
Un an nou fericit va urez!<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-92008208541813515352013-10-12T12:55:00.001-07:002013-10-12T12:55:45.152-07:00Hai sa fim highNoi povestiri fascinante din garda de azi:<br />
Fractura de radius, tinerel, a facut accident pentru ca i-a sarit un paianjen in fata. Serios. Omul a fost atat de fascinat de creatura domnului incat a intrat in masina din fata.<br />
Anestezie plex brahial, a povestit toata operatia de maica-sa. La un moment dat zice sincer: abia acum imi dau seama, saraca aia de-am troznit-o, o fi bine?<br />
Dar metalul pe care mi-l implantati e magnetic? Da, de azi inainte n-o sa mai puteti merge decat spre nord. (Rasete infundata in sala). <br />
Azi pe la pranz a venit o fatuca, cand am vazut-o am crezut ca e gravida. 1,8 litri, Atata puroi avea im peretele abdominal. Putea toata ambulanta pana la iesire si pana la etajul 1. Dupa juma' de ora se injumatatisera pacientii din sala de asteptare.<br />
<br />
A, ieri am fost la film. Gravity. Uimitor ce bine vorbeste Sandra Bullock germana. Noroc ca vorbeau tot timpul cu gurile in casti sau se auzeau din difuzoare, efectul "Godzilla" n-a fost asa de palpabil. Efectul "Godzilla" e ala de se intampla la filmele chinezesti cand actorii dau din buze si dupa 3 secunde se aude "Godzillaaaaaaaaaa".<br />
Am zis ca ma mai duc la film, poate nu e chiar asa rau cum am crezut.Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-52451508284737053902013-09-28T14:04:00.001-07:002013-09-28T14:04:44.623-07:00Cumpar timp!Na, ca m-a ajuns blestemul vostru! Nu stiu ce fac in ultima vreme ca nu mai am timp de net de nicio nuanta!<br />
<br />
Bine, sunt la spital de la 6, 6 si ceva dimineata pana la 8, 9 seara, dar asta nu e o scuza.<br />
Si alergai peste 150 de km pe luna asta, ceea ce inseamna vreo 20-25 de ore, deci nu e mult, doar o zi.<br />
Plus 9 garzi luna asta, dar nici asta nu e o scuza. Plus iesit cu colegii la chefuri, organizat diverse, platit facturi si altele, dar tot nu da la socoteala.<br />
<br />
Nu stiu, frate, ce fac de nu mai am timp deloc!<br />
<br />
In fine, sunt intr-o stare nasoala si am zis sa va povestesc si voua garda de aseara.<br />
<br />
Intai a venit o tanti cu ileus, care avea juma' de matze negre. Am operat vreo 4 ore si ceva, si in timp ce eram la decupat matze acolo, suna ca vine trauma: plaga injunghiata, reanimat.<br />
<br />
Un pustan care urma sa faca 20 de ani saptamana viitoare, 4 plagi injunghiate, una in gat, una in torace, stanga (i-a ratat inima), doua in ficat. Pe asta nu l-a mai ratat. Porta era sectionata de tot.<br />
A murit pe masa de operatie.<br />
<br />
Agresorul necunoscut, pustiul nu avea portofel si telefon mobil la el.<br />
Si acu' de aseara ma tot intreb, ce fel de animale suntem?Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-74974438301219731252013-08-18T10:19:00.002-07:002013-08-18T10:19:44.441-07:00Cum sa faci sarmale in Germania: in (aproximativ) 3 pasi simpliIn primul rand, va trebuie bors. Musai sa aveti bors. Mie mi-a adus familionu' cand a venit in vizita. Ceea ce imi aminteste sa va povestesc vizitele familionului. Dar nu acum, acum vorbim de sarmale.<br />
Ziceam ca trebuie bors. Musai. Si varza murata, dar de-asta au si nemtii.<br />
Bun. Sa incepem.<br />
Se ia 1 chil de carne tocata. Cat mai grasa. Se amesteca cu orez in cantitate ochiometrica. Nu stiu cat ca e prima data cand fac sarmale, dar eu am pus la nimereala. Am nimerit (vreo juma' de cana de cafea mica). Apoi se pune sare si piper. <br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-T2LD-QgmrfQ/UhD8NIT7DMI/AAAAAAAACBQ/iIBc7_zB80c/s1600/20130817_163634.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-T2LD-QgmrfQ/UhD8NIT7DMI/AAAAAAAACBQ/iIBc7_zB80c/s320/20130817_163634.jpg" width="320" /></a></div>
Se amesteca bine, apoi se da o ceapa prin masina de tocat/razatoare mica. Eu am dat prin razatoare. Ca sa nu va crape ochii, va recomand metoda mea infailibila antilacrimat la ceapa:<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-jD3ZQeyEPPg/UhD8p1sXWmI/AAAAAAAACBY/RAJXkhSfj60/s1600/20130817_163743.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-jD3ZQeyEPPg/UhD8p1sXWmI/AAAAAAAACBY/RAJXkhSfj60/s320/20130817_163743.jpg" width="240" /></a></div>
Cred ca merge si cu ochelarii de snorkeling ai lu' ala micu'.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-b-YRRt-wMTE/UhD8p71p4EI/AAAAAAAACBc/9P79D1QYn5M/s1600/20130817_164312.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-b-YRRt-wMTE/UhD8p71p4EI/AAAAAAAACBc/9P79D1QYn5M/s320/20130817_164312.jpg" width="240" /></a></div>
Apoi se sparge un ou si se pune fara coaja in amestecatura aia. Apoi se amesteca vartos, impreuna cu cu niste suc de rosii (istoria nu mentioneaza in ce cantitate, acolo, sa se inroseasca oleaca).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-drC2OMlT5Sk/UhD9NOcGPUI/AAAAAAAACBs/-dAZAYYqBis/s1600/20130817_164500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-drC2OMlT5Sk/UhD9NOcGPUI/AAAAAAAACBs/-dAZAYYqBis/s320/20130817_164500.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-fJZRzUPjV-g/UhD9NDT3WAI/AAAAAAAACBo/FJVZ1EaRXYw/s1600/20130817_165349.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-fJZRzUPjV-g/UhD9NDT3WAI/AAAAAAAACBo/FJVZ1EaRXYw/s320/20130817_165349.jpg" width="240" /></a></div>
Asa. Cand ati terminat de mazgalit tot ce era de mazgalit prin bucatarie cu aluatul respectiv, se ia borcanul de varza murata.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-gMEyPoYkjLc/UhD9fTfF0lI/AAAAAAAACB4/B2O_giOvQ4U/s1600/20130817_163643.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-gMEyPoYkjLc/UhD9fTfF0lI/AAAAAAAACB4/B2O_giOvQ4U/s320/20130817_163643.jpg" width="240" /></a></div>
Am pus de decor si un pahar de vin, nu va imaginati ca am baut in timp ce gateam. Vai, dar cum as fi putut!<br />
Apoi se ia aluat dintr-ala si se rasuceste metodic in frunze de varza. Inainte insa se pregateste oala. Eu am folosit niste bete de frigarui pe care le-am pus pe fundul oalei sa nu se lipeasca. Sarmalele, adica.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-fh2ve-d01ZA/UhD-TJs-d_I/AAAAAAAACCA/EMY8lgaMcpo/s1600/20130817_165557.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-fh2ve-d01ZA/UhD-TJs-d_I/AAAAAAAACCA/EMY8lgaMcpo/s320/20130817_165557.jpg" width="240" /></a></div>
Apoi puneti niste varza tocata pe fund. Al oalei, adicatelea.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-H6VOPcR1I-U/UhD-TLjQYwI/AAAAAAAACCI/A2anTPSralQ/s1600/20130817_165803.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-H6VOPcR1I-U/UhD-TLjQYwI/AAAAAAAACCI/A2anTPSralQ/s320/20130817_165803.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-Ad__a2SPtLQ/UhD-TJjqQTI/AAAAAAAACCE/deDOfeCXgZY/s1600/20130817_165912.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://4.bp.blogspot.com/-Ad__a2SPtLQ/UhD-TJjqQTI/AAAAAAAACCE/deDOfeCXgZY/s320/20130817_165912.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-zdTJA3faQfY/UhD-VsWCkBI/AAAAAAAACCg/rUBL6fCwXeA/s1600/20130817_170053.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://2.bp.blogspot.com/-zdTJA3faQfY/UhD-VsWCkBI/AAAAAAAACCg/rUBL6fCwXeA/s320/20130817_170053.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-UMfoxQ2gxOI/UhD-U4_meuI/AAAAAAAACCY/EPyjpPIlxIg/s1600/20130817_171219.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="http://1.bp.blogspot.com/-UMfoxQ2gxOI/UhD-U4_meuI/AAAAAAAACCY/EPyjpPIlxIg/s320/20130817_171219.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Dupa ce rasuciti dupa metoda indicata in poza, asezati sarmalele pe fundul oalei, lasand o gaura in centru. Apoi puneti suc de rosii si bors, inainte sa incepeti cu randul doi. Cred ca puteti sa puneti bors si dupa, dar eu asa am pus.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-3-9Os_vXQfk/UhD_DKCw_nI/AAAAAAAACCo/Y2fd-H3oLmw/s1600/20130817_171240.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-3-9Os_vXQfk/UhD_DKCw_nI/AAAAAAAACCo/Y2fd-H3oLmw/s320/20130817_171240.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-s34P4o60rRc/UhD_DOApxUI/AAAAAAAACCs/5T_Jz8ZeWvI/s1600/20130817_171257.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-s34P4o60rRc/UhD_DOApxUI/AAAAAAAACCs/5T_Jz8ZeWvI/s320/20130817_171257.jpg" width="240" /></a></div>
Asta e sticla de bors, pozata dintr-un unghi in care pare foarte slaba.<br />
Apoi puneti si restul de sarmale, si in gaura aia din centru puneti o bucata de sunca afumata. Turnati din nou suc de rosii si bors, acopariti cu niste varza tocata si puneti la fiert la foc mic.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-TMBcGCUQcs8/UhD_jm8ZH8I/AAAAAAAACC8/YnQ_RYuDwjk/s1600/20130817_172823.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://1.bp.blogspot.com/-TMBcGCUQcs8/UhD_jm8ZH8I/AAAAAAAACC8/YnQ_RYuDwjk/s320/20130817_172823.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-7bUaz96KMRw/UhD_ji2BptI/AAAAAAAACC4/jQDISNVLcBo/s1600/20130817_173254.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://3.bp.blogspot.com/-7bUaz96KMRw/UhD_ji2BptI/AAAAAAAACC4/jQDISNVLcBo/s320/20130817_173254.jpg" width="240" /></a></div>
Si gata. In vreo 4-5 ore aveti niste sarmale belea. Din pacate poze cu sarmalele finale nu am, ca s-au mancat instant. Am avut musafiri si am uitat sa fac poze. A fost bataie pe ele. Le-am servit cu mamaliga, smantana si ardei iute murat de mama mea.<br />
A, dar sa nu uit!<br />
Am vazut joi trecuta 2 cazuri fooooarte bizare. Un pacient trimis de internisti ca e cianotic si care are un plaman complet opac, si ei nu stiu ce are, ca nu raspunde la antibiotic. Noi, chirurgi, direct CT. Ba, manca-v-as, avea un lipom cat tot hemitoracele stang. Plamanul nu mai era decat vreo 2 cm, colabat langa inima. Da, lipom. In torace.<br />
Si apoi a venit una, accident de motocicleta, fractura de humerus. Dar ceea ce era misto era scanul CT. Pacienta avea 170 de kg. Da. CT-ul arata...nu stiu cum sa descriu. Un schelet minuscul intr-un corp imens.<br />
Uite, am gasit una cam la fel pe net:<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-hO7lQtFKLIY/UhEB6Sg-3jI/AAAAAAAACDM/9YyWT9RFNb8/s1600/Clipboard01.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-hO7lQtFKLIY/UhEB6Sg-3jI/AAAAAAAACDM/9YyWT9RFNb8/s320/Clipboard01.jpg" width="225" /></a></div>
Grrrrrrrrrrrrr!<br />
<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com27tag:blogger.com,1999:blog-3581828347570463095.post-46029061701216635112013-08-09T11:01:00.001-07:002013-08-09T14:37:41.590-07:00This is Sparta!Cred ca voi reusi in curand sa inving dependenta de internet. Va fi foarte simplu: inca doua luni ca saptamanile astea doua de trecura si scot microbu' din sange.<br />
Ce v-am scris acu vreo luna, cum sunt 24 de ore din viata mea s-a complicat un pic. Acum s-a adaugat si faptul ca ne-au plecat doi colegi.<br />
<br />
Saptamana asta am luat bataie de la o pacienta de 88 de ani si 42 de kile. A luat-o un pic razna femeia. Dupa ce a alergat pe culoar, plina de sange ca se lovise pe peste tot, dupa ce a intrat in toate saloanele si a mai isterizat vreo 2 alte paciente, din care una nu vorbeste decat rusa, si care a inceput sa urle de groaza cat o tineau plamanii pe ruseste ca vrea sa vina fi-sa, nu cred ca va puteti face vreo idee ce era pe sectie. Am sunat la psihiatrie, aia ca n-o iau ca ei au venit de dimineata (am cerut sa vina ca dadea semne ca o ia razna) si era complet normala. O fi fost, dar acum nu mai era. Ce sa vorbesti cu ea, ca nu intelegea nimic. Urla si alerga prin toate saloanele, cautandu-si dulapul din camera ei pe care i-l furase cineva impreuna cu frigiderul, dar de frigider n-are nevoie.<br />
Si in acest haos ma enervez (eu!) si decid sa ii bag un diazepam in popou. Numai ca nu puteam. Dupa ce m-am luptat cu ea, avand acul in mana, si dupa ce mi-am incasat vreo doishpe scatoalce am decis ca e cazul sa i-l bag i.v. Si in timp ce o tineam (3 insi) mi-am mai luat vreo doua la ficati. Dar am potolit-o.<br />
Ziua de azi, petrecuta 6 ore fara pauze in OP si inca 6 pe sectie a avut un moment apoteotic: ma duc pe la 12 la pipi, schimb papucii, si in timp ce ma spalam sa intru la urmatoarea operatie vad ca pe papuci scrie "300" (sunt numerotati). Si in timp ce dau cu sutul in deschizatorul de usa catre sala urlu, luand o pozitie razboinica "This is Spaaaa-rtaaa!", numai ca sa constat ca operez cu profu' in loc de oberarzta cu care eram in plan, si care ma privea stupefiat. Noroc ca are simtul umorului, si doar i-am aratat papucii ca sa se prinda si sa se amuze.<br />
<br />Elena Miscodanhttp://www.blogger.com/profile/14100268778206373617noreply@blogger.com5