Cum, care subiect?
Femeile în chirurgie. În medicină în general.
Păi cum, păi e normal şi natural ca femeile să fie medici, sunt facute pentru asta. Instinct, protecţie, multitasking. Ca să nu mai zic că sunt mai tocilare, şi medicina e 99% toceală, 1% mers la elpiuri.
Ei bine, nu. Nu ştiu în alte ţări cum e, dar aici sunt "şvester" la 80% dintre pacienţi. Indiferent că port halat, stetoscop, microscop sau reactor nuclear pe după gât. Sunt soră medicală. La 10 secunde după ce spun "dacă aveţi nevoie să fiţi şters la fund, sunaţi vă rog să vină o soră să o facă, eu sunt medicul de pe secţie şi chiar nu fac de-astea"...soră, vrei te rog să îmi dai un pahar cu apă? Tocmai v-am zis, sunt medic. A, ok, dar totuşi, soră, nu îmi dai un pahar cu apă?
Din pacate, de data asta nu exagerez de dragul umorului. Este o situaţie reală, cu care ma confrunt zilnic. Asta în Germania secolului 21, unde cam jumatate dintre asistenţii medicali sunt bărbati, şi mai mult de jumatate dintre medicii tineri sunt femei.
Colegele mele nemţoaice se confruntă cu aceeaşi problemă, deci nu e accentul. Şi cele mai în vârstă de asemenea, deci nu e nici asta. Nu. Colegii mei barbaţi nu au auzit vreodată o asemenea blasfemie, deci singura concluzie este:
În Germania secolului 21, a fi femeie medic este încă ceva greu de acceptat/imaginat.
Şi stiţi ce ma mai scoate din minţi?
Deşi 70% din mănuşile din spitale sunt folosite de FEMEI, matriţa folosită exclusiv este mâna barbătească.
Ceea ce este foarte enervant. Să vă explic şi de ce:
În prima imagine este mâna mea stângă într-o mănuşă măsura 6 1/2. Laţimea e ok, nu am pungi în jurul degetelor, pot apuca/înţepa în jurul mâinii fără să mă cos de pacient. Dar!
După cum vedeţi, degetele se termină aproximativ la nivelul articulaţiei proximale, ceea ce face ca tensiunea din vârful degetelor să devină extrem de mare. Cam după 20 de minute focurile iadului îmi ard în buricele degetelor, şi mă simt ca Bestie când blestemul trandafirului este anulat, iar flăcările iubirii îi explodează vârfurile degetelor în raze laser.
În imagine numărul 2, avem mănuşi mărimea 7. În care se observă nişte pungi foarte drăguţe în jurul buricelor degetelor.
Lungimea e ok, dar sunt prea largi.
Deoarece focurile iadului în buricele degetelor şi chirurgia sunt larg acceptate ca fiind incompatibile, eu lucrez în mănuşi mărimea 7.
Am trăit de toate până acum: cusută în/de pacient, apucată împreună cu instrumentarul, pleznită, sfâşiat mănuşa de pe mine, înnodată în pacient, zi-mi-o, am comis-o.
Nu, nu avem drepturi egale.
Nu vom avea niciodată. Până se schimbă mentalitatea, vin arabii la putere. Şi-atunci chiar ne-am dus naibi.
Disclaimer: nu cred în egalitate absurdă şi absolută. Cred în respect reciproc şi în egală măsură. Nu cred că femeile sunt mai bune, sau că bărbaţii sunt mai cu moţ. Nu poţi compara mere cu pere. Adică poţi, dar nu are sens.
Salutări din herzul Hessen-ului!
RăspundețiȘtergereVorba lui Toma Caragiu: "Am un frate care e soră la un spital" :))). De obicei fac vizita cu "Schwester" A. (Pfleger, deci bărbat, dimensionat 2x2). Evident, io-s "Schwester", el "Herr Doktor", indiferent de câte ori ne prezentăm. Partea bună e că nu mă fugăresc pe mine pentru scrisorile de externare, tot pe el îl caută. :)). Acuma la noi pe interne parcă sunt mai obișnuiți cu "doctorele", sunt mulți pacienți cu boli cronice ("clienți fideli" sau "cliente fidea" :)), mulți aparținători, le mai pică fisa. Dar la chirurgie/ortopedie... când îmi văd colega (româncă) spumegând, știu că a luat-o vreun nefericit cu "Schwester" :)).
Întâmplător, mie mi se potrivesc mânușile alea sterile verzi nr. 8. Cele normale, nesterile, nu se potrivesc perfect. Recunosc că nu le-am încercat în sală, la o operație de durată, doar la intervenții mărunte în ambulator.
Da, e peste tot. Eu sunt relativ calma, dar am o colega aici, nemtoaica, bueh, aia e in stare sa iti ia gatu' daca mentionezi aspectul. E super ofticata.
ȘtergereBună seara. Ce să zic, cred că meseria de medic are din cele mai vechi timpuri ceva feminin, de aia se numesc ”leacuri băbești”, nu ”leacuri moșești”.
RăspundețiȘtergereUltimul pasaj îmi place, cam așa este.
Eu sunt pe langa Dresden. Aceeasi poveste, eu sunt scweestera, pflegerul e medic pt muti pacienti. din fericire nu pt majoritatea.
RăspundețiȘtergereDe obicei cei care fa aceasta confuzie sunt in varsta.
Cand merg la vreun pacient pe sectie si imi spune schwestera nici nu ma mai obosesc sa il coerctez daca nu are vreo insemnatate deosebita (adca sa nu creada ca trebuia sa il vada medicul si a venit doar asistenta). Dar cand imi spune doleanta le spun ',da, spuneti-i schwesterei bescheid', si atunci se autosesizeaza ca aha, eu mi's medicul.
In urgente insa se prind toti cine ce e.
"Nu cred în egalitate absurdă şi absolută". - pai nici nu exista asa ceva in natura. "Egalitatea exista numai in matematica". :) Sau in drepturi universale, inalienabile (concept abstract). :)
RăspundețiȘtergereDar ca sa revin, toata disputa se poate rezuma foarte simplu: relatia dintre un barbat si o femeie e una de superioritate reciproca. :)