luni, 11 august 2014

O femina, o mores (scurta nuvela)

In ambulator, atmosfera tipica: agitatie, aglomeratie, pacienti pe care-i doare de saptamani si vin la 11 (sau 2) noaptea, betivani cu capul ca o sticla de cola pusa la rece in care s-a contractat aerul, fatuci carora li s-a rupt o unghie la cinema in timp ce mancau floricele, etc. Garda tipica.
Si dintr-o data, faceti loc, intra EL: un amarat pishpiriu, cu o plaga injunghiata in bratul stang. Ce s-a intamplat? Pai m-a taiat nevasta-mea. No, bun, nu intreb mai mult, nu e treaba mea, el zice ca nu suna politia ca nu vrea scandal, asta e, il cred. Are deficit sensitiv, taietura e serioasa, penetranta, ii zic ca ar trebui sa ramana in spital, zice pas. Il peticesc, pleaca.
Imi vad de babele sfaramate si batraneii cu infarct mezenteric.
Dupa doua ore reapare pishpiriul, ca ii e frica sa nu ramana fara mana, ca se interneaza. Bun, facem hartogaraia, il trimit pe sectie. Mai trec ceva ore, si iata ca se infiinteaza si organul.
Ma intreaba, raspund. Zic, mi-a zis ca l-a injunghiat nevasta, mai mult nu stiu. A depus plangere?
Ntz, zice organul, nu de-aia il cautam.
Ridic din sprancene.
Nenea in albastru ma trage de-o parte: e evadat din inchisoare, azi e a 130-a zi de cand il cautam.

Ha!
Pai si sa mai ai incredere in fomeia ta! A stat omul in libertate 129 de zile, isi viziteaza nevasta, si dupa 6 ore e in arest. Stia el ce stia, zic.
Sau poate era furioasa ca a venit abia dupa 129 de zile?