Poltergeist

Stiu, va intrebati unde am disparut (ochi dati peste cap) . Pai am tot fost plecata zilele astea si m-o ajuns oboseala.
Din pacate incepe sa se ingroashe gluma, nu prea mai am timp de bloguiala si prostii...

Ce s-a mai intamplat intre timp? Pai strada e la fel de sapata cu utilajele tot acolo unde erau si acu' doua saptamani, usa care a fost reparata intr-un final apoteotic de Dorei acu 3 zile azi nu mai mergea...N-am mai gatit nimic...nimic nou.

Azi am vazut o interventie extrem de rara, un sindrom ciudat de sciatic, nu se vedea nimic pe poze, asa ca l-au deschis. Interesant e ca nu i-au gasit nervul...Am fost acolo domne, nu era pe nicairea!

Dar nu asta era poltergeistu'...nu.
Luni eram pe culoar, ca se facea roentgen si nu-mi pusesem sort ca ma omoara de cocoasa. Dintr-o data peretele se smuceste, si toate capacele dozatoarelor de servetele sar din perete. Dulapiorul cu feshe explodeaza, eu sar in pozitie de hachiji-dachi, mai-mai sa mor de inima direct. Asistentele sar una in bratele celeilalte, ce sa mai, ne speriem. De fapt scapasera asistentele patul cu pacient cu tot in perete, in sala alaturata...nimic palpitant.
Intram inapoi in sala, stateam eu asa linistita, cand aud roentgenu' "dzzzzzzzzzzzzzt". Eu eram fix langa. Fara sort, evident. Numa' ca nu era nimerica cu mana pe buton. Noroc ca mi-a trecut prin cap sa ma uit la pedala: pusese un geniu ditamai cablul de-ala de poti sa tractezi Luna cu el fix pe pedala. Nici nu ma dezmeticesc bine, ca-l vad pe asistent tzopaind pe langa monitorul de la microscop. Daca nu auzeam bazaitul de scurt as fi zis ca se bucura de ceva. Dar nu, saracul auzise ca face scurt si sarise sa-l opreasca de la buton.

Poltergeist, nu alta.