Mereu am zis despre mine ca pot face orice. Oricine poate face orice daca incearca suficient de mult, ziceam.
Puterea credintei in tine, autosugestia, meditatii, balareli de-astea.
Am ajuns insa la concluzia ca, oricat de tare ai fi, unele lucruri pur si simplu nu iti ies. Ca trebuie sa iti vezi limitele si sa inveti sa renunti cand nu e de tine. Sa zici, da frate, nu-s facut pentru asta. Si sa-ti vezi de drum in alta directie.
De cand am venit aici sunt in pericol permanent sa-mi frang gatul. Zilnic, aceeasi poveste: ma imbrac intr-un steag de-ala verde, pun hartie de-aia creponata pe cap si pe nas, ma incotosmanez ca ultimul ciumat, ma sui in niste papuci 38, ca 37 nu exista, papuci care ai naibi zici ca-s facuti in ciuda mersului in doru' lelii: de fiecare data cand mi-e lene sa merg, ma impiedic mai-mai sa-mi rup oasele. Uneori chiar si efortul de reechilibrare se sorteaza cu impiedicatura, si sa vezi atunci perinita cu peretii culoarului din OP, sau cu cate-un trecator nevinovat.
Nu e zi in OP sa nu fac cate-un ceardash, cate-o polka sau cate-un can-can, de-as putea castiga festivalul de dans naiv detasat. Gata! Mi-a ajuns!
Nu sunt facuta pentru asta! Oricat as vrea sa cred in mine, nu pot merge in papuci 38 prin OP.
De azi inainte, deoarece au aparut ca prin magie si papuci 37, in care merg ca o balerina, imi bag picioarele numai in papuci 37. Am zis!
iti amintesti ca exista editii limitate la orice? de ce n-ar fi si 37 una dintre ele?! :))
RăspundețiȘtergeresa stii!
RăspundețiȘtergere