luni, 13 august 2012

Protectie maxima

Nush daca v-am zis da-n septembrie dau o fuga pana-n Peru. Singura, si, dupa noul prost obicei dezvoltat in ultimii ani, cu motocicleta. Nu, nu pana acolo, de acolo-ncolo, adica.
Buuuuuon! Ma apuc, caut, rezerv avioane, trotinete, autobuze, cazari, etc, urmand ca sormea, care  a fost in vizita in uichend acusha, sa-mi aduca casca moto si  manusile. In fine, ramane cum am stabilit. Pleaca sormea in dimineata plecarii cu cheile de la casa mea din Bucuresti, sa-mi aduca obiectul protector, ca de, castile sunt scumpe. Ajunge, urca, baga cheia-n yala...incearca adica, nu intra. Da-i, impinge, trage, baga si alta cheie, ridica de usa, impinge cu umaru'...stiti voi, toate strategiile de invazie a yalei cand nu vrea sa se deschida. Dupa cateva randuri de transpiratii apare o vecina cu care eram eu prietena buna, ca-mi platea toate daravelele. "da' s-a-ntors Icsuleasca din concediu?" Sormea se blocheaza un pic, dar cum e fata cu prezenta de spirit zice calma "nu stiu, ca noi nu la ea am venit". Dar pe cine cautati? Pai pe cutaritza. A, pai donsoara doctor nu sta aici, sta cu un etaj mai sus.
No, bun, se aburca tot familionul cu un etaj mai sus, deschid usa, si casca ia-o de unde nu-i. Apuca-te, intoarce casa cu susul in jos. Intre timp apare in usa de vizavi si vecinu'. In chiloti. Si ca sa va faceti o imagine completa a personajului: acu' vreun an de zile i-a murit o domnisoara zglobie in casa. Pai da. Pai ca finca el a invitat-o la o cola, si ea s-a decis ca vrea coca (cola). La el in baie. Unde a gresit un pic doza . Din cate am inteles nenea n-a apucat sa se bucure de cafea impreuna cu donsoara, daca intelegeti ce vreau sa zic.
 Asa, si iese mosulica in chilot si intreaba: Da' pe cine cautati? Voi cine sunteti? Mai sta baiatul ala aici?
Baiatul ala fiind varmiu, care si el e trotinetist in timpul liber. Casca pe care o ochise sormea cand a trecut pe la mine era, biensur, a lui. Dupa cautari devastatoare de domiciliu, decide sormea ca e cazul sa elucideze misterul. Il suna pe varmio, care, evident, la ora aceea a diminetii dormea dus. In fine, raspunde, si sormea afla ca acea casca disparuta in vant era a lui. Suna la mama, de unde luasera cheile de la casa mea ca sa descuie usa sa ia casca. Raspunde mama: a, pai casca e aici.

De prisos sa povestesc mai departe. Dupa vreo ceva timp ajunge la mine informatia. Vorbesc cu mama si ii zic sa nu-mi mai trimita casca ca imi iau mai bine alta, si asa imi trebuie una si in tara. A doua zi intamplarea face sa imi iasa in cale un magazin Honda, unde bineinteles intru si-mi achizitionez cea mai bengoasa casca din magazin. Intre timp comandasem deja costumul si manusile pe amazon, si venisera chiar.

A doua zi vin de la spital cu nervii prastie, mi se intampla faza cu internetu', si ma suna si mama, mandra: vezi ca ti-am trimis casca prin posta.

Mai oameni buni, am vazut negru in fata ochilor. Ce sa mai, mi-a sarit mustaru'. Pai bine mai omule, nu ti-am zis eu sa n-o trimiti? Mi-am luat alta.

De prisos sa povestesc mai departe. Azi am ridicat casca de la posta. Reimpachetata de catre DHL, pentru ca se desfacuse pachetul. Cand o ridic, incep sa faca niste zgomote a cioburi, asa. Zic, hait! stai ca mi s-a spart viziera.
Ajung acasa in emotii, desfac cutia...si-mi fac toata baia numa' rumegus de biscuiti. Da' toata baia, trai-v-ar! Mai fratii mei, a expoldat o fabrica de biscuiti acolo. Noroc ca am avut inspiratia sa desfac pachetul in baie, ca m-am gandit ca fac mizerie. Bine m-am gandit!
Mama, fata buna, nu neg, ce s-a gandit ea, ca daca tot costa de rupe sa trimiti pachet in Germania, sa puna si niste greutate complet inutila in pachet, ca deh!. Asa ca mi-a pus niste pachete de biscuiti insipizi incolori inodori si extrem de casanti. Ma gandesc ca confuzia a plecat de la faptul ca i-am zis cand am fost acasa ca, daca mai are ocazia, sa-mi trimita niste napolitane. Mor dupa napolitane.
Dar...NO SOUP FOR YOU! Aldat'.

Mai dragilor, nu vreti sa stiti cum aratau casca si manusile cand le-am scos din cutie. Casca are inclusiv in izolatia de cauciuc din baza o zapada fina de biscuiti. Ma gandesc ca nu-i rau, daca ma ratacesc pe undeva si fac foamea scot captuseala si incep sa ciugulesc. Si daca in toate pozele din Peru o sa am papagali si pasari in cap, sa stiti de ce. Dar acum am doua casti, doua paerechi de manusi si amortizare suplimentara pe baza de biscuiti.

Protectie maxima, monser!

Un comentariu:

  1. Mai bine pui si niste lapte. Ca daca-s biscuiti piotibeur o sa-ti erodeze viziera. Asa o sa ai macar o pasta izolatoare, un fel de aracet asa.

    RăspundețiȘtergere