Nume de cod: Internet - Final apoteotic (Sequel X-rated)

Mda. Asa cum va povesteam, achizitia unei conexiuni la internet in Germania e o afacere mancatoare de timp, bani si neuroni. Mai ales neuroni.

Ieri fusai de garda, azi fusai libera. Bai fratilor, fac o paranteza, s-a intors lumea cu susul in jos! Aseara la 10 am avut ultimul pacient, am dormit toata noaptea. Bine, nu prea am dormit de fapt, ca mi s-a parut asa de ciudat incat toata noaptea am verificat telefoanele daca mai au baterie, de ce nu suna. Panicata, ce sa mai.

Revenind. Vin acasa, ma pun cu posteriorul in canapea si astept sa vina nenea de la internet. La 11 tzaraie ceva. Am crezut ca e soneria, ma reped la usa. Nu era nimerica. Era interfonu', apas butonul magic, dupa 20 de secunde apare un nene pe scari, cu ditamai trusa de scule, manusi, cablaraie infasurata pe dupa el, ce sa mai, scara de aluminiu si casca galbena lipseau.
Intra, eu fericita nevoie mare, nenea scoate din buzunar o cutiuta de plastic cu doua cabluri, o infige intr-o doza in perete si zice: "gata!". Eu fac ochii mari. Cum adica gata?
Pai, zice, infigeti modemul in mufa din mijloc si aveti internet. Eu am venit numai sa vad care dintre cele 3 mufe merge.
Bai oameni buni, am crezut ca ma apuca turbarea. Pai bine, mai fratilor, nu era mai simplu sa-mi ziceti sa incerc toate 3 mufele si sa vad care merge, daca tot nu faceti nimic altceva?

Nu, va zic, am crezut ca il strang de gat. Eram ca dulau-n cusca, topaiam pe langa el mai sa-i dau cu tocatoru' de vinete in crestet. Bai, turbasem la creierii capului. Oameni buni, asa ceva nu e posibil. Roman de Kafka, ce sa mai!

Ma calmez, zic, na, bine, deci am internet. "Da", 'ce el, si ridica trusa de scule si pleaca. Nu inainte de a ma pupa pe amandoi obrajii si a ma imbratisa prieteneste. M-a si batut pe umar. Cum ziceam, Kafka.

No, de-acu' zic, nu poate fi foarte greu. Bag modemu'n priza, astept cuminte cat clipoceste acolo cu bite vartan (adica, stai catinel ca sunt modem nemtesc, imi trebuie juma' de zi sa ma dezmeticesc), imi fac o cafecita, o si beau, dispare clipoceala.

Setez leptoapa pe oaiales, gaseste modemu', dau connect, si, surpriza! imi cere parola. Ce parola manka-v-ash sufletele? Cat rodeam eu la unghii, cu sclipirea de nebunie in coltul ochiului stang, nestiind ce sa fac mai departe, imi aduc aminte ca acu vreo 2 saptamani am pescuit un plic mare de la Telekom din cutia postala. Zic, da! acolo e salvarea!
Scormonesc disperata in maldarul de plicuri nedesfacute sau necitite din cutia dedicata. Jumate sunt formulare ce trebuie completate si trimise inapoi, am renuntat de mult sa ma mai zbat sa le trimit, nu fac decat sa invit alte 3,14 plicuri cu formulare per plic trimis sa vina la mine spre completare. Gasesc victorioasa plicul roz bonbon de la Telekom, il deschid, inauntru - Raiul!. Un CD de instalare ceva (veti vedea ca pana la sfarsit nu aflu ce instaleaza, ca mi-a blocat leptopu'), si - miracolul din catunul verde -un plic sigilat cu camuflaj de-ala ca la PIN-urile bancare. Zic, cu o voce tremuranda in spatele capului meu - asta e. Am simtit laserul nefocalizat al porumbelului sfant deasupra capului, am auzit muzica raiurilor.
Il desfac febrila, inauntru un cod si o parola, Yeeeei!
Bag parola...nu merge. Are vreo 14 cifre, ma reapuc sa tastez, zic, poate am gresit. Nu merge. Bag celalalt cod. 7 cifre. Nu merge. Mai bag odata. Nu merge. Ma uit din nou in plic. Buchisesc, citesc, ma uit pe poze, zice acolo ca tre sa bag parola modemului. Ma uit pe modem, intr-adevar, o parola. Bag parola .17 cifre. Nu merge. Zic, ba sunt idioata sau ceva, ma mai uit odata pe plic. Gasesc CD-ul, il bag, zic, poate tre sa instalez ceva. Porneste rasnitza, deschide autorunu', incepe o poveste pentru retarzi cum sa apesi pe butonul de start al leptopului, de parca daca era oprit puteam sa citesc ce e pe CD. Imi pierd rabdarea, sar peste introducere, si se gandeste el sa scaneze daca leptopu meu stie oaiales. Ba frate, si scaneaza....si scaneaza....si scaneaza. Dupa a treia eugenie imi sare mustaru', mai bag o injuratura din seria x-rated si dau cancel. Dar nu! CD-ul roz bonbon imi hecuise sistemul sau ceva, pentru ca nu a mers nici macar ctrl+alt+del. Ma sui cu inelarul de ortoped pe butonul de oprire, tin pana intra ecranul in doliu. Restartez.
Cat rashnizeaza el acolo, mai citesc odata pe plic. Ma mai uit odata pe modem. Deasupra "Geratpasswort" - adica parola sculei in cauza, mai e un numar de 113 cifre, WLAN-Schlussel, adica cheia oaialesului. Ei bine, cand mi-a aparut oaialesu' la leptop, mi-a zis in engleza, password, si eu, natural si normal, am bagat Geratpasswort. Zic, hai ma sa bag si carnatu' astalalt de cifre, ce mai am de pierdut. Ba si merge, manka-v-as ochii! Porneste reteaua, dau rabdi gugal si....taram-tanaaam!

Imi cere user si parola.

Credeti ca am vazut negru in fata ochilor? Ei bine, nu! Aveam deja un plic cu user si parola care nu se potrivise niciunde in poveste pana acum, deci aici trebuia sa fie randul lui.

Si, miracolul pamantului!

A mers, bai frate!