luni, 5 decembrie 2011

Turnul Babel-or

Fusai azi pe la Frankfurt. Trebuia de fapt sa ajung in cu totul alta parte, dar...no, s-a intamplat. Nu am gresit trenul, asta a fost saptamana trecuta. Acum am gresit ziua. Stiu, nu are sens ce zic, dar va povestesc eu aldat'.

Acu' sa va zic de Frankfurt. Ba trai-v-ar, ce ciorba populationala acolosha! La fiecare pas auzeam alta limba in cate-o ureche, va jur! Niste limbi de-astea de ti se impleteste timpanul in trei, pocnituri si clincaituri, sushoieli si chitaieli de toate natiile. Dupa 5 minute aud :"da, ba, io-s aici la mecdonalz!". Clipesc un pic, ma taie nevoia sa ma duc sa-l salut dar imi aduc aminte ca am un cal la subrat. Va dati seama, nu se cade.
Mai merg un pic printre chinezi, tolmeci si tehuelci si aud: " nu,fata, nu mergem acolo, n-au gucci". Aici cred ca faptul ca am un cal la subsuoara ar fi ajutat trecerea barajului comunicarii, dar m-am un pic abtinut. De fapt am facut asa, un ocol. Dupa inca niste zimbabwezi, burkinafasonezi si tawanezi aud o batranica suparata: "iar nu ai citit nimic pe harta aia!". Si povestea se repeta, cu alte replici si personaje. Adica, ce vreau sa zic, mi s-a parut ca sunt foarte multi romani.

Dar asta n-ar fi fost nimic rau. La gara vine o piranda la mine mormaind ceva de "Kinder". Zic taios:"n-am!" Cupleaza imediat pe romana, si incepe cu "traiti-ar copiii (tre' sa fi fost din cauza calului de la subsuoara), sa le dea Dzeu sanatate.." tot pomelnicu'. Bag mana in buzunar si-i dau o moneda, asa, din spirit patriotic. A foametii moneda, normal ca era aia de 2 euro. Singura din tot buzunarul ala inundat de table.
Alte 3 pirande de-a lungul strasseului. Cu doua am probat, erau romance. La a treia am evitat cu gratie contactul desi apoi mi-a parut rau, de dragul statisticii as fi vrut sa stiu.

In fiecare oras mare in care merg: Paris, Madrid, Roma, Barcelona...nu mi s-a intamplat NICIODATA sa raspund unui cersetor in romana si sa-mi zica : huh?

Mi se pare trist. Nu-s vreo moralista, stiu ca vocea mea e mica si nu pot schimba nimic. Dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc: oare soarta Romaniei ar fi fost alta daca Europa n-ar musti de cersetori romani?

5 comentarii:

  1. uof. poate ca da. poate ca aveam alta imagine. sau poate ca nu. noi sa fim sanatosi zic si sa facem imagine buna, ca de stricat e usor...

    RăspundețiȘtergere
  2. da. si eu cred. dar ei au muuuuulti ani inaintea noastra, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, asa e. mai ales din punct de vedere al mentalitatilor, nu mai zic de democratie...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vreau sa va spun ca Elena nu a carat degeaba acel cal la subsuori, sacrificiul a meritat din plin. Asta cred ca o spune si fiul meu, pe atunci avea 1 an si jumatate!!! Plus ca datorita acelui cal, te-ai ferit si de alte belele... :) Pentru el ramane cel mai frumos cadou primit pana acum, si mai ales de la cine, de la un om care abia il cunoscuse si care nu are nici in clin nici in maneca unul cu altul! Un gest frumos, de altfel, ca multe altele pe care le face in special pentru familia ei. Pupici de la Darius! Nu o luati ca o reclama, este parerea unei familii, venita si ea in Germania sa isi incerce norocul, care a cunoscut o "compatrioata" prin august 2011.

    RăspundețiȘtergere
  5. deci eu comentam aici cu fostul blog in 2011! intre timp am pierdut linkul, ca sa il recuperez acum de la un blog prieten! ce ti-e si cu internetul asta! ma bucur ca te-am regasit!

    RăspundețiȘtergere