Conform definiţiei, (aproximative, nu-mi găsesc cuvintele) pătrunderea în organism a unei substanţe într-o cantitate toxică şi într-un timp scurt se cheamă intoxicaţie acută. Dar nu mereu.
Păi, cum nu? Păi nu. Să vă explic: înjunghierea nu e intoxicaţie acută cu fier. Aşa cum nu e nici înghiţitul unei furculiţe de bună voie.
Cine naiba înghite o furculiţă de bună voie, întrebaţi? Eh, o populaţie de peste 6 miliarde nu vine fără specimene originale. Iar ideile originale devin mai frecvente în medii extreme. De exemplu, în puşcării.
Nu e o noutate că puşcăriaşii vin cu tot felul de idei ca să iasă, dacă nu de tot, măcar pentru o zi, din pârnaie. Azi a fost rândul ăluia de a înghiţit furculiţa. Nu am detalii, deoarece a aterizat pe chirurgie viscerală. Dar povestea mi-a amintit de o povestioară din facultate:
Deţinuţii de la Jilava învăţaseră la un moment dat cum să îşi bată cuie în frunte fără să-şi provoace mari daune (se poate, dacă nimereşti cu cuiul fix unde trebuie). La început erau duşi cu escortă la spital, radiografiaţi, internaţi pentru observaţie o zi. O zi de libertate care, aparent, justifica riscul, ceea ce a condus la o epidemie de cuie-n cap la Jilava. Sătui de tertipurile deţinuţilor, şi de-acum siguri că mare lucru nu se poate întâmpla, gardienii de la penitenciar le faceau o radiografie, e unde trebuie, bun, scos cu patentul, bandajat, înapoi în celulă.
Până când, minunaţi-vă-ţi şi tine-ţi-vă bine, iată că apare Steve Jobs al Jilavei şi inventează Cuiul 2.0: cuiul bătut tot în frunte, dar prin centrul unui lighean de tablă. Aşa cum bine ştiţi, razele X nu trec prea bine prin metale, deci evaluarea printr-o singură radiografie devenea prin acest simplu proces imposibilă.
Gardienii îl aburcă aşadar pe geniul cuiului în dubiţă, şi hai la spital.
În camera de gardă, miezul nopţii, linişte mormânt, asistenta singură scrie nişte foi. Deodată, uşa se deschide şi în cadrul ei apare un lighean însângerat ataşat unui corp care se îndreaptă spre ea.
Urlete. Preinfarct. Azvărlit cu diverse în variate direcţii. În spatele ligheanului apar şi doi gardieni.
"Hehe, ce vă speriaţi, doamnă, am venit cu unu' la radiografiat".
:)) Vai cat am ras...
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii, pe cand sa mai astept vreo povestioara asa? Deocamdata mai citesc din cele vechi. O Duminica frumoasa!