Chestie valabilă şi la spital. Când situaţia o permite (adică nu e nimeni în pericol de a-şi pierde componente de bază, ca de exemplu membre, organe, capacitatea de respira) am prostul obicei de a vorbi extrem de relaxat cu pacienţii. Şi nu numai de a vorbi extrem de relaxat. Păi, să vă povestesc.
Pacienţii cu plăgi. Hai să fim corecţi şi să le zicem "tăieturi"/"julituri". Eu suturez cu mască şi bonetă. Care bonetă alunecă invariabil în timp ce suturez până pe la jumătatea nasului. Lucru nesemnificativ, deoarece văd perfect pe sub margine. Dar pacienţii nu ştiu asta. Când îi simt că se foiesc inconfortabil când se uită şi văd că am boneta aia pe ochi, sau pe la jumatatea plăgii întreb mucalită şvestera dacă mai e mult/ dacă am nimerit marginile/ dacă mai curge sânge. Ceva în genul. Foială panicată, dar niciunul nu întreabă nimic. Mă întorc spre ei calmă şi explic: nu vă faceţi griji, suturez întotdeauna orb, mi se face rău când văd sânge. De fiecare dată, moment Kodak.
Sau, vine şvestera la mine şi îmi zice că am pacient cu plagă. Desfac bandajul. mă uit, şi dacă simt că e vreun simandicos exclam fericită: "trebuie suturată, yey, prima mea sutură chirurgicală, yey! Pregateşte trusa!" Dacă e vreunul care pare că ţine la glume zic "pregateste bonfaerul" sau "transfuzia".
Anestezia locală la tineri se face musai cu ritualul privit fix in ochi, adus seringa între cele două perechi de ochi, injectat câteva jeturi de anestezic în aer, dat brusc cap pe spate şi eliberat râsul malefic. Muahahaha...(inspir profund) ...muahahahahahaha....(inspir zgomotos şi profund) ...muaHAHAHAHA...(voce suavă şi blândă): "acum înţeapă scurt".
Amuzant ca naiba de fi-e-ca-re dată!
Umorul negru e specialitatea casei. Nu vă povestesc de-astea, pentru că până şi mie mi se par prea crunte pentru a fi scrise aici. Pacienţii râd, însă. De cele mai multe ori. :D
Dar să revenim la oile noastre.
Azi am internat o băbuţă care şi-a rupt acelaşi femur a treia oară în 6 săptămâni. 89 de ani. În timp ce făceam actele de internare m-a rugat să o sun pe maică-sa să îi spun unde e, că-şi face griji. Sigur că o sun, nu vă faceţi griji. Aveţi numărul de telefon? Sigur, e în cartea de telefon. Da, aşa e...
S-a liniştit.
super faina babuta
RăspundețiȘtergere:) noutati despre expeditia pe marte?
RăspundețiȘtergeremi_au lipsit istorioarele tale...
Deutschland sucks my opinion :)
nu avem noutati. doar alte planuri de cucerire. inca mai incerc.
ȘtergereGata! Le-am citit pe toate! Aseara am primit linkul de la blogul tau de la cineva, si aseara tarziu ma apucai de citit. De obicei nu prea citesc ce scriu altii, ziare, can-canisme, bloguri sau alte pitziponcareli. Asa ca a fost pentru mine o surpriza sa descopar un blog asa de fain articulat si impletit cu umor. Asa ca m-am pus pe citit, si prin creierii noptii si jumatatea lecturii am sucombat si m-am retras in barlog. Dar azi de dimineata am reluat lectura si le-a terminat. Intr-o nota trista ce-i drept, ca le-am citit dinspre prezent spre trecut, inotand din rasputeri impotriva curgerii normale a timpului. Am avut astfel o placere rara sa vad cum in curgerea inversa a timpului fructul parfumat se transforma in floare si apoi in boboc. Am reusit chiar sa postez vreo doua comentarii anonime. Ma adresez tie fara oaresce forme sofisticate de politete, deoarece cred ca nu e o mare diferenta intre noi ca varsta, si personal mie mi se clatina pamantu' sub picioare cand mi se spune "Domn". Am simtit oaresce conexiuni amicale cu articolele si formularea lor. Eu am crescut printre studenti medicinisti ce stateau in camin si sunt plecat si eu din tara de ceva ani buni. Urmeaza sa ii dau si sotiei sa citeasca blogul tau. Cred ca o sa ii placa. Vreau sa te felicit (intr-un mod stangaci pentru ca in cazul comunicarii felicitarilor si admiratiei catre o alta persoana imi gasesc greu cuvintele) pentru ce faci, pentru evolutia ta pe care poate fara sa vrei o impartasesti cu noi astia de citim. Ne umplii si pe noi de o energie pozitiva si ne dai curajul sa mergem inainte celor care suntem half way there prin exemplul personal! Nu stiu despre ce o fi cartea pe care o scrii, dar mi-ar placea sa o citesc. Spor la scris! Mesajul asta nu e neaparat destinat sa fie public, vroiam doar sa te felicit si sa te sustin, eu cetateanul din anonimat.
RăspundețiȘtergereMultumesc! Cartea e despre cealalta viata a mea (fiindcapot.blogspot.com), dar mai am cateva povesti de trait intai.
ȘtergereFelicitari pentru blog si energia pozitiva care emana din el! Scrisesem o postare mai lunga, dar cred ca n-am reusit sa o trimit. Anyway, asta era miezul tare al mesajului original. Sa iti spun ca un biet anonim te sustine si te felicita. :)
RăspundețiȘtergereCitesc , de fiecare data , cu mult haz povestioarele dumneavoastra. :) Felicitari , pentru tot !
RăspundețiȘtergereMultumesc!
ȘtergereTe saluta un coleg de pe Allgemeinchir. Misto articolul. Defapt tot blogul. Cu cateva ore in urma am dat de el. Acum ma pun si eu sa dorm daca tot e garda linistita. Astept betivii de la 4-5. Ceea ce e amuzant sau nu e faptul ca pe unii ii si cunosc din clubul unde ies la socializare. Weekendul trecut imi zicea un pacient: Oh Herr Doktor, nicht mehr zur Flasche greifen? Schwestera radea pe sub mustati. Si chiar era Schwestera, asta vis-a-vis de articolul legat de discriminarea fata de femei. :)) Cu alte cuvinte, dezavantajul de a locui intr-un oras de 30.000 de oameni. Daca ma pis la coltul strazii sau la copac (nu ca m-as simti c-as face parte din rasa canina) imi iau ziua urmatore Abmahnung.
RăspundețiȘtergereSuper, dar istoria nu ne spuna citi ani are mama babutei, mai mult sau mai putin e 110
RăspundețiȘtergere