Sa vedeti ce-am patit azi. De dimineata am chiulit oleaca ca sa imi iau alte numere de inmatriculare. Ca m-am mutat si aici nu e ca la noi, te plimbi cu numere de Maramu in Bucuresti de la adolescenta pana la adanci batraneti, nu. Te-ai mutat? in 2 saptamani tre' sa iti iei numere de inmatriculare cu locul unde te-ai mutat. Asa. Ma fatzai eu vreo juma de ora prin casa ca imi trebuia hartia de la primarie in care povesteam oficial ca sunt locuitor platitor de taxe in alt land.
Bai frate, am cautat in toata casa, si in sacul cu rufe murdare, am coborat la masina, am luat la rand sacosile, cosul de gunoi, nimic.
Renunt, ma duc la primarie, iau alta tzidula. Ma fatai juma de ora in jurul Zulassungsstelle (adica unde inregistrezi masina and shit), pana la urma il gasesc (era prea mare cladirea, am crezut ca-i vreo fabrica, ceva), ma chinui vreo 5 minute si vreo 23,7 manevre sa parchez lateral (eram maestra absoluta la asa ceva, dar dupa 2 ani de necondus am constatat ca nu mai stiu unghiul de abordare a botului in manevra finala), in fine, parchez, intru.
Am crezut ca am nimerit la vreun chef de travestiti, sau vreo nunta de gay. Toate femeile cu animal print, urechi si codite de blana, imbracate in clowni sau mai stiu eu ce lighioane, unii barbati cu peruci, machiati - sa fim intelesi, era cladirea PRIMARIEI, iar astia erau angajatii primariei.
Fac o fata de, "ooooou....cheeeeiii...", si intreb. Da, ati nimerit bine.
Zic in capu' meu " o fi vreun chef, vreo sarbatoare de-a lor". Buooon. Bine, nu va imaginati ca am rezolvat, nuoooo! Imi mai trebuia nush ce hartie, care era in alta parte decat m-as fi asteptat eu sa fie (si anume in dosarul cu actele masinii). In fine, ma las pagubasa, plec la spital.
Ba frate, intru pe usa, deja vu: animal print, urechiuse, clowni, Nessie, Yeti, Bigfoot, lighioane nenumite. Surorile si doctoritele, nu pacientii.
Intreb. Pai e carnaval. Eu, naiva: de ce? Toata lumea se uita socata ca la un semn, cu o privire tampa: cum adica de ce? Pai de ce faceti carnaval? Nu intelegeam. Si nici ele. Pana la urma am dedus eu din incercarile lor de explicatii ca la ei Carnaval nu inseamna ce inseamna la noi, ci e denumirea proprie a acestei unice zile, si anume lasata Secului de Paste.
In Hessen nu se sarbatoreste, asa ca n-am stiut. Pardon!
Dar de unde titlul. M-am mutat ca finca cica ar trebui sa beneficiez de un ditamai aerodromul, ditamai fabrica de bere si cica si de o statiune balneara unde se imbuteliaza o foarte populara apa minerala naturala.
Dat interviu in Orasul Magic, in spitalul fitos si imens, cu proful spilcuit si elegant. Primit raspuns, da veniti, suntem bucurosi ca ati ales clinica noastra - galgaiala tipica. In fine, dau io demisia la acolo unde eram, dau apartamentul unde stateam in chirie, rezolv totul, si - bomba. Ma suna cu 5 zile inainte sa incep un nene - ca va asteptam in Orasul Fermecat incepand cu data.
Eu casc ochii mari: cum adica? pai eu am dat interviu in orasul Magic.
Da, dar sa vedeti, ca nu e chiar asa. In fine, aflu eu cu stupoare ca, din cauza de concedii medicale si demisii ale unor domni doftori momentan, fratele spitalului unde trebuia sa ajung din alt oras a cam ramas fara medici. Cam de tot. Si s-au gandit ei sa ma trimita acolo, fara sa imi zica absolut nimic. Sa fim intelesi, la interviu nu s-a pus nicio secunda problema de alt spital, nici nu s-a mentionat acest alt spital, toate intrebarile fiind tintite - si raspunse - numai si numai relativ la spitalul unde dadeam interviu.
Phua! Am simit ca-mi crapa coasta de drac in ochiul de vipera.
Dar ce m-am enervat! Mailuri, spume la gura. Pai bine mai frate, dau interviu pentru viza de China si ma trezesc cu viza de Lichtenstein? Si nici macar nu ziceti nimic? Asta ca sa intelegeti ca nemtii nu prea sunt nemti. Adica nu mi-as fi imaginat asa ceva, si n-as fi crezut daca mi-ar fi zis cineva. Dar mi s-a intamplat mie. MIE! Ca la orice absovent de medicina-orgoliul pana la cer. Cum adica sa stau eu aici? In satucul asta? (Nu e chiar deloc satuc, dar zic asa, simbolic). EU? Egoul meu - sfasiat si distrus, cu cuvantul "teapa" tiparit cu litere stacojii in mijlocul fruntii.
In fine, dupa ce m-am luat de toate departamentele, de la prof. dr. sef, la sef de personal, IT, receptie, secretara, femeie de serviciu, amenintari cu demisia si etc (din pacate cu contractul nu pot sa-i amenint ca de fapt e acelasi spital, deci nu am ce sa le fac), am smuls informatia cheie, si anume ca stau numai pana sa intoarce tanti X din concediu medical.
Acuma, faza misto e ca nu stiu daca mai vreau acolo. Aici - liniste si pace, am timp de pacientii mei, ambulator linistit, intru in sala, opereaza mult mai multe chestii ca acolo unde am fost, plus ca, fiind practic singura care face pregatire pentru trunchiul comun nu am cu cine ma bate pe operatii.
Voi ce ziceti? Sa stau? Mie a cam inceput sa-mi placa sa am timp si sa mananc ceva la pranz...
Bai frate, am cautat in toata casa, si in sacul cu rufe murdare, am coborat la masina, am luat la rand sacosile, cosul de gunoi, nimic.
Renunt, ma duc la primarie, iau alta tzidula. Ma fatai juma de ora in jurul Zulassungsstelle (adica unde inregistrezi masina and shit), pana la urma il gasesc (era prea mare cladirea, am crezut ca-i vreo fabrica, ceva), ma chinui vreo 5 minute si vreo 23,7 manevre sa parchez lateral (eram maestra absoluta la asa ceva, dar dupa 2 ani de necondus am constatat ca nu mai stiu unghiul de abordare a botului in manevra finala), in fine, parchez, intru.
Am crezut ca am nimerit la vreun chef de travestiti, sau vreo nunta de gay. Toate femeile cu animal print, urechi si codite de blana, imbracate in clowni sau mai stiu eu ce lighioane, unii barbati cu peruci, machiati - sa fim intelesi, era cladirea PRIMARIEI, iar astia erau angajatii primariei.
Fac o fata de, "ooooou....cheeeeiii...", si intreb. Da, ati nimerit bine.
Zic in capu' meu " o fi vreun chef, vreo sarbatoare de-a lor". Buooon. Bine, nu va imaginati ca am rezolvat, nuoooo! Imi mai trebuia nush ce hartie, care era in alta parte decat m-as fi asteptat eu sa fie (si anume in dosarul cu actele masinii). In fine, ma las pagubasa, plec la spital.
Ba frate, intru pe usa, deja vu: animal print, urechiuse, clowni, Nessie, Yeti, Bigfoot, lighioane nenumite. Surorile si doctoritele, nu pacientii.
Intreb. Pai e carnaval. Eu, naiva: de ce? Toata lumea se uita socata ca la un semn, cu o privire tampa: cum adica de ce? Pai de ce faceti carnaval? Nu intelegeam. Si nici ele. Pana la urma am dedus eu din incercarile lor de explicatii ca la ei Carnaval nu inseamna ce inseamna la noi, ci e denumirea proprie a acestei unice zile, si anume lasata Secului de Paste.
In Hessen nu se sarbatoreste, asa ca n-am stiut. Pardon!
Dar de unde titlul. M-am mutat ca finca cica ar trebui sa beneficiez de un ditamai aerodromul, ditamai fabrica de bere si cica si de o statiune balneara unde se imbuteliaza o foarte populara apa minerala naturala.
Dat interviu in Orasul Magic, in spitalul fitos si imens, cu proful spilcuit si elegant. Primit raspuns, da veniti, suntem bucurosi ca ati ales clinica noastra - galgaiala tipica. In fine, dau io demisia la acolo unde eram, dau apartamentul unde stateam in chirie, rezolv totul, si - bomba. Ma suna cu 5 zile inainte sa incep un nene - ca va asteptam in Orasul Fermecat incepand cu data.
Eu casc ochii mari: cum adica? pai eu am dat interviu in orasul Magic.
Da, dar sa vedeti, ca nu e chiar asa. In fine, aflu eu cu stupoare ca, din cauza de concedii medicale si demisii ale unor domni doftori momentan, fratele spitalului unde trebuia sa ajung din alt oras a cam ramas fara medici. Cam de tot. Si s-au gandit ei sa ma trimita acolo, fara sa imi zica absolut nimic. Sa fim intelesi, la interviu nu s-a pus nicio secunda problema de alt spital, nici nu s-a mentionat acest alt spital, toate intrebarile fiind tintite - si raspunse - numai si numai relativ la spitalul unde dadeam interviu.
Phua! Am simit ca-mi crapa coasta de drac in ochiul de vipera.
Dar ce m-am enervat! Mailuri, spume la gura. Pai bine mai frate, dau interviu pentru viza de China si ma trezesc cu viza de Lichtenstein? Si nici macar nu ziceti nimic? Asta ca sa intelegeti ca nemtii nu prea sunt nemti. Adica nu mi-as fi imaginat asa ceva, si n-as fi crezut daca mi-ar fi zis cineva. Dar mi s-a intamplat mie. MIE! Ca la orice absovent de medicina-orgoliul pana la cer. Cum adica sa stau eu aici? In satucul asta? (Nu e chiar deloc satuc, dar zic asa, simbolic). EU? Egoul meu - sfasiat si distrus, cu cuvantul "teapa" tiparit cu litere stacojii in mijlocul fruntii.
In fine, dupa ce m-am luat de toate departamentele, de la prof. dr. sef, la sef de personal, IT, receptie, secretara, femeie de serviciu, amenintari cu demisia si etc (din pacate cu contractul nu pot sa-i amenint ca de fapt e acelasi spital, deci nu am ce sa le fac), am smuls informatia cheie, si anume ca stau numai pana sa intoarce tanti X din concediu medical.
Acuma, faza misto e ca nu stiu daca mai vreau acolo. Aici - liniste si pace, am timp de pacientii mei, ambulator linistit, intru in sala, opereaza mult mai multe chestii ca acolo unde am fost, plus ca, fiind practic singura care face pregatire pentru trunchiul comun nu am cu cine ma bate pe operatii.
Voi ce ziceti? Sa stau? Mie a cam inceput sa-mi placa sa am timp si sa mananc ceva la pranz...
Ce spui tu pare jobul ideal!
RăspundețiȘtergeregood for you enjoy !!!!
RăspundețiȘtergerenuma' bine
Alina
Nu e deloc jobul ideal, e enervant sa nu ai ce face. Serios.
RăspundețiȘtergereDin cate am inteles esti pe neurochirurgie. Mi-ai putea spune cu ce alte specializari are trunchi comun, ca am inteles ca e diferit de basisweiterbildung al chirurgie generale. Banuiesc ca o parte e ortopedie si Unfallchirurgie... ?
RăspundețiȘtergereNu stiu de unde ai inteles ca sunt pe neurochirurgie, dar nu ai inteles bine. Dar stiu ca nu se face trunchiul comun, nu obligatoriu. Daca vrei NCH poti incepe direct. Bafta!
RăspundețiȘtergerePoti sa explici un pic cum e cu trunchiul asta comun? As fi tare recunascator. Poti sa faci un rezidentiat pe chirurgie si sa iti alegi specializarea de abia dupa cativa ani?
RăspundețiȘtergerePoti face trunchiul comun, si sa alegi apoi orice alta specialitate, si cardiologie daca vrei. Nu inteleg intrebarea. Dar iti zic ce cred eu ca vrei sa stii. Trunchiul comun sunt 2 ani in care face baza (Ambulator, Intensiv, Sectie, etc). Apoi, in functie de ce specialitate vrei sa faci mai faci 3 ani de d-aia, 2 de d-aia, etc. De exemplu pe Traumatologie faci 2 ani trunchi comun, 2 ani traumatologie si 2 ani chir de urgenta. Pentru fiecare specialitate faci un anumit numar minim de ani, dar, cel mai important e catalogul. Pentru fiecare specialitate ai un catalog standard de interventii/competente pe care trebuie sa le asimilezi in aia tz ani. Abia dupa ce ai toate astea poti da examen de specialist. Daca nu ai inteles mai intreaba mai departe ca nu prea inteleg ce vrei sa stii. Cred ca asta.
ȘtergereMultumesc mult pentru raspuns.
ȘtergereIntrebarea mea era daca poti sa faci un rezidentiat care sa te poarte prin mai multe specializari chirurgicale, pentru ca la sfarsit sa poti alege specializarea in care te-ai simtit cel mai bine.
Anul asta dau rezidentiatul in Romania si nu sunt 100% sigur ce sa aleg in asa fel incat sa imi placa ce fac dar sa si pot pleca cat mai repede din tara.
Ma sperie ideea de a alege de acum o specializare, tocmai de aceea mi s-au aprins beculetele cand am citit "trunchi comun".
Poti sa treci chiar si de pe interne pe radio pe geriatrie si apoi inapoi pe chirurgie, daca ai chef.
ȘtergereMultumim pentru blog, l-am descoperit azi dimineata si l-am citit 70% cu sotia (ea nu e medic), pana ne-a durut capul (de citit) si burta (de ras)
RăspundețiȘtergereSunt radiolog (am savurat "X-Men"), de vreo 3ani1/2 in sistemul public din Frankreich, credeam ca numai aici se intampla lucruri d'astea si ne gandeam sa invatam germana... dar ce citesc aici mi-a mai taiat o haripa :)
Pe partea asta de Rin se mai adauga ciupeala enervanta si umilitoare la parale... in curand o sa-i platim noi pt. privileagiul de-a lucra pan' la burn-out 60-80h/sapt, in tara cu 35h/sapt. oficiale.
Si presiunile de "sus", inclusiv ale unora care au doar bac-ul, care vor mereu tot mai multe "examene in extern" ca sa vina bani la spital; urgentele si spitalizatii... poate si in timpu' liber, daca vrem, si tre' sa vrem, nu?
Exemplum: pe un 31decembrie am facut toata ziua echo de chist popliteu si alte bubite de-astea, alergand singur pe 2-3 aparate, dup-amiaza "clientela" era deja cu paiete si tinuta de Rev; in drum spre chiolhan veneau sa-si faca o echo.
Pe la 16.30 eram gata ca bateria, si nu-ti spun ce val de urgente a urmat, inclusiv vreo 11 ceteuri, numa unu' si unu', chestii de-alea de vezi "o data-n viata", stii tu.
Pe la 23.30 ajung acasa (garda la domiciliu, cica), la 0.30 cand bag cornu-n perna suna o rezi "ca poate o sa fie nevoie de un CT cerebral in timpul noptii (!! ).
Ma mai suna la 1.30 sa-mi zica ca nu mai e cazul, sa dorm linistit (...), ca anestezistul nu mai vrea...
La 7.20 iar, tura asta pe bune. Nu mai continui cu 1 ian, nu intereseaza pe nimeni. Bine c-am facut poze la chisturi poplitee si tendoane normale de-ale lui Ahile, ca sa poata spitalul sa se mai joace cu zecile de milioane de oiro.
Asta intr-un spital mijlociu, nu universitar....
Mi-au placut mult si povestirile cu net-ul, service-ul auto, toate; pai la ce sa mai "Wacht am Rhein", cum se canta pe la "voi" pe vremuri, ca dincoace de Rin nu-i nici o diferenta :)
He, he...ce sa zic. Nici in cazul asta gaina vecinului nu-i mai grasa. Daca vorbiti franceza, recomand Luxemburg. Fara misto.
Ștergere