Am o senzatie tampita ca trece viata pe langa mine. Nu mai fac aproape nimic. N-am mai vazut un film de vreo 3 saptamani, vin de la spital, mananc, pic, ma trezesc - a se citi: ma rostogolesc din pat cu senzatia ca abia am atipit -, plec la spital. De ceva vreme sunt doar eu si inca un coleg, venit odata cu mine, pe toata sectia de chirurgie. Plus sefu', un primar si-un specialist care sunt aproximativ vesnic in operatie. Vin astia rupti, sparti, franti. Efectiv fac ce ma taie capu'. Mai tai din ei, mai pun la loc...Vin tot felul de ciudatenii. Durere in bara, fara Giordano pozitiv, leucocite la ceruri-colica renala. Serom posttraumatic la degetul 3 - lovit la degetul 2. Tromboza pe heparina, cu dureri in fosa inghinala si febra. Ba baieti, da' nu puteati sa va rupeti si voi ceva, sa stim o treaba?
Pana acum cat de cat i-am bunghit. Am avut noroc, ce sa zic.
Dar sa revenim la mutoanele noastre: mai tineti minte caramelele bulgaresti? Da? Motivul numarul 14: am gasit aici caramele identice la gust.
Nu-i asa ca ma invidiati?
Esti medic cu raspundere si cu activitate pe masura. Te vei obisnui.
RăspundețiȘtergerept caramele? da, te invidiem ;)
RăspundețiȘtergereHristoa a inviat!