Fiat lux!

Cand eram eu mai tinerica ma amuzam teribil sa fac misto de baieti mai ales cu aceste 2 intrebari:
1. care-i viteza sunetului in vid
2. ce fabrica a produs prima data Fiat Lux (eventual si in ce an).
Era un criteriu de selectie. Daca nu stiau si se ofticau erau elimitati din peisaj prin mistocareala crunta pana la desfiintare totala. Daca nu stiau dar faceau haz de necaz apucau sa mai vorbesc cu ei pana realizam ca sunt fiinte umane si nu obiecte de decor. Daca stiau... as fi fost maritata cu copil probabil. N-a stiut niciunu'.
Dar de unde titlul: 5 luxatii de umar in 2 zile. Azi doua, identice, intamplate in conditii identice (cazut de pe scara). Nu, va spun, e ceva cu legea asta a seriilor, e prea de tot.

Si trecem la artileria grea: motivul numarul 7.

Nu stiu daca voi v-ati dat gugaluit vreodata numele. Eu sunt vedeta, cu orgolii and shit, asa ca am facut-o. Nu mare mi-a fost mirarea (asta se intampla acum cativa ani) sa-mi gasesc toate cele 3 numere de vodafone pe care le-am avut vreodata pe un site cu numere de telefon. Adresa, telefon, nume complet, data nasterii, etc. Lipsea numele primului animal de casa si numele unchiului favorit.
Asta in conditiile in care nu am Alzheimer si sunt convinsa ca nu am permis nimanui sa imi publice numele, adresa completa si numerele de telefon pe internet.
Pe site-ul respectiv exista optiunea sa semnalezi ca nu vrei sa fie public. Numarul. Bun si asta, macar numarul, imi zic. Scriu, completez pomelnicu' de formular si ma astept ca in cateva zile sa dispara. Ei bine, m-am inselat. Pana in ziua de azi, desi eu nici macar nu mai am numerele alea de telefon, inca mai figurez acolo. Nume, adresa, telefon, tot tacamul. Sun la vodafone, povestesc patania. "Nu, nu e vina noastra, probabil cineva a vandut o baza de date unde dumneavoastra ati dat datele". Mai sa fie! Ma apucam sa le dau TREI - 3 - numere de mobil unor fitecine, cu adresa de facturare (ce coincidenta) asa, de fitze, sa vada lumea ca am 3 mobile! Ii explic calma cocoanei de la capatul undei. Ea: "Nu, imposibil, nu se poate". Insist, "doamna, de acord, imposibil, imposibil sa aiba cineva toate 3 numerele la un loc de la mine". Nu am scos-o la capat. M-am lasat pagubasa, scarbita. Halal servicii!
Intre timp 2 dintre numere nu-mi mai apartin, dar unul mai zace intr-un sim parasit intr-un telefon care zace descarcat 90% din timp pe undeva prin apartament. Din cand in cand il mai deschid, sperand ca si-a mai amintit cineva din Romania de mine. Mai frate, cand il deschid imi smulge mana din rărunchi: zdjţşpe sute de mesaje, de la Toyota (intotdeauna) - nu am avut niciodata vreun fel de tangenta cu ceva macar tangential la Toyota, de la Kika - nu am calcat in viata vietilor mele in acel magazin, nici macar nu stiu ce vinde, de la un magazin de scule - am uitat cum ii zice, irelevant, nu am calcat in viata mea in acelasi univers cu el, si etc. Azi mi-am pierdut rabdarea si i-am scris domnului Marian Stanciu de la Toyota Nord sa ma mai scuteasca. In cele mai politicoase cuvinte de care am fost capabila.
Uneori reusesc chiar sa ma scoata din ţâţâni. Chiar nu exista niciun fel de protectie a datelor in Romania?
Revenind la motiv: aici orice turkish delight faci ( a se citi c...rahat), semnezi protectia datelor.
Te duci la buda in gara? 50 de centi, dar fac pariu ca 25 de centi sunt pentru apa, hartie si femeia de serviciu, 25 de centi sunt pentru protectia datelor.