Pilkunnussija

Asta eram eu. Inca mai sunt, dar nu-mi mai permit, carevasazica. Inseamna, pe finlandeza "o persoana obsedata de gramatica si care ii corecteaza compulsiv pe cei din jur cand fac greseli".
Motivul numarul 8:
Limba germana e minunata. Nu o zic la cacealma, chiar e. Poti sa construiesti cuvinte, si sa deduci sensuri doar din bucati de cuvinte. Fiecare prepozitie da nuanta ei. Poti sa pui prepozitii in fata unor verbe si sa obtii 5 nuante pentru acelasi verb. In romana nu poti sa faci asta. "A sparge" e "a imparti un obiect in mai multe bucati prin actiunea unei forte" si atat.
In plus, limba germana e ca un exercitiu de inteligenta si de atentie. Verbele care primesc prepozitii pentru a capata alt sens sunt, de multe ori, un singur cuvant doar la infinitiv. In rest propozitia incepe cu subiect, verbul fara prepozitie, tot restul propozitiei si apoi prepozitia. La final. Cireasa de pe tort. 2, 3 litere care schimba complet sensul a ceea ce ai zis. Dupa ce ai insiruit 20-30 de secunde de cuvinte. Pai daca nu esti atent, ori uiti sa zici prepozitia la final, ori uiti verbul cu care a inceput, ori uiti despre ce era vorba.
Stiu, e greu de urmarit ce scriu. Dau un exemplu (clasic): verbul "stellen" -inseamna "a pune ceva sa stea in picioare", "a te pozitiona in picioare". Pune-i o prepozitie, si gata sensul nou. Sigur, asa e si in romana (a preface, a transforma, etc), dar macar in romana raman un cuvant tot timpul. Ce vreau sa zic :
vorstellen - a (se) prezenta. La reflexiv (sich vorstellen) inseamna "a (si) imagina"
darstellen - a prezenta (cand ceva prezinta ceva, o caracteristica)
anstellen - a face
ausstellen - a prezenta (un exponat)
feststellen - a gasi, a determina (cauza a ceva, de ex)
einstellen - a seta
bestellen - a ordona, a comanda (marfa)
aufstellen - a infiinta, a institui
zustellen - a se vedea
(am pus numai sensul cel mai intalnit de mine, toate mai au de fapt inca cateva sensuri).
Eh, si aici incepe partea faina. Conjugarea tuturor acestor verbe presupune dezlipirea prepozitiei si mutarea ei in pozitia codasa a frazei. Un exemplu rapid: "Der Patient stellt sich am 5.03.2012 mit Übelkeit, Erbrechen, Durchfall und Taubheitsgefühl im linken Kniegelenk vor". In timp ce zici tot pomelnicul tre' sa te gandesti ce avea pacientul, ce gen are "Kniegelenk" (das), la ce caz sa pui (dativ, in cazul de fata, ca nu implica miscare) si ce declinare are "links" (en, neutru dativ) si apoi sa nu uiti sa pui "vor" la coada, pentru ca daca nu il pui in loc de "pacientul s-a prezentat pe data de x cu simptomele y" inseamna ca "pacientul s-a pus in picioare cu greata, varsaturi...etc".
Dar deja v-am facut capul prastie.
Sa revenim la mutoanele noastre:
Motivul numarul 9: Pistele de biciclete. Sunt peste tot, sunt perfecte si accesibile. De la o vreme m-am apucat de alergat ca bezmetica prin peisajul Hessenului. Sunt piste de asfalt prin padure, pe campuri, pe langa rau...alerg practic pe langa un parc national, si uneori mai dau nas in nas cu cate-o caprioara, cate un soim, iepuri nu mai zic, sunt ca sobolanii la noi.
Frumos, ce sa mai.

Fiat lux!

Cand eram eu mai tinerica ma amuzam teribil sa fac misto de baieti mai ales cu aceste 2 intrebari:
1. care-i viteza sunetului in vid
2. ce fabrica a produs prima data Fiat Lux (eventual si in ce an).
Era un criteriu de selectie. Daca nu stiau si se ofticau erau elimitati din peisaj prin mistocareala crunta pana la desfiintare totala. Daca nu stiau dar faceau haz de necaz apucau sa mai vorbesc cu ei pana realizam ca sunt fiinte umane si nu obiecte de decor. Daca stiau... as fi fost maritata cu copil probabil. N-a stiut niciunu'.
Dar de unde titlul: 5 luxatii de umar in 2 zile. Azi doua, identice, intamplate in conditii identice (cazut de pe scara). Nu, va spun, e ceva cu legea asta a seriilor, e prea de tot.

Si trecem la artileria grea: motivul numarul 7.

Nu stiu daca voi v-ati dat gugaluit vreodata numele. Eu sunt vedeta, cu orgolii and shit, asa ca am facut-o. Nu mare mi-a fost mirarea (asta se intampla acum cativa ani) sa-mi gasesc toate cele 3 numere de vodafone pe care le-am avut vreodata pe un site cu numere de telefon. Adresa, telefon, nume complet, data nasterii, etc. Lipsea numele primului animal de casa si numele unchiului favorit.
Asta in conditiile in care nu am Alzheimer si sunt convinsa ca nu am permis nimanui sa imi publice numele, adresa completa si numerele de telefon pe internet.
Pe site-ul respectiv exista optiunea sa semnalezi ca nu vrei sa fie public. Numarul. Bun si asta, macar numarul, imi zic. Scriu, completez pomelnicu' de formular si ma astept ca in cateva zile sa dispara. Ei bine, m-am inselat. Pana in ziua de azi, desi eu nici macar nu mai am numerele alea de telefon, inca mai figurez acolo. Nume, adresa, telefon, tot tacamul. Sun la vodafone, povestesc patania. "Nu, nu e vina noastra, probabil cineva a vandut o baza de date unde dumneavoastra ati dat datele". Mai sa fie! Ma apucam sa le dau TREI - 3 - numere de mobil unor fitecine, cu adresa de facturare (ce coincidenta) asa, de fitze, sa vada lumea ca am 3 mobile! Ii explic calma cocoanei de la capatul undei. Ea: "Nu, imposibil, nu se poate". Insist, "doamna, de acord, imposibil, imposibil sa aiba cineva toate 3 numerele la un loc de la mine". Nu am scos-o la capat. M-am lasat pagubasa, scarbita. Halal servicii!
Intre timp 2 dintre numere nu-mi mai apartin, dar unul mai zace intr-un sim parasit intr-un telefon care zace descarcat 90% din timp pe undeva prin apartament. Din cand in cand il mai deschid, sperand ca si-a mai amintit cineva din Romania de mine. Mai frate, cand il deschid imi smulge mana din rărunchi: zdjţşpe sute de mesaje, de la Toyota (intotdeauna) - nu am avut niciodata vreun fel de tangenta cu ceva macar tangential la Toyota, de la Kika - nu am calcat in viata vietilor mele in acel magazin, nici macar nu stiu ce vinde, de la un magazin de scule - am uitat cum ii zice, irelevant, nu am calcat in viata mea in acelasi univers cu el, si etc. Azi mi-am pierdut rabdarea si i-am scris domnului Marian Stanciu de la Toyota Nord sa ma mai scuteasca. In cele mai politicoase cuvinte de care am fost capabila.
Uneori reusesc chiar sa ma scoata din ţâţâni. Chiar nu exista niciun fel de protectie a datelor in Romania?
Revenind la motiv: aici orice turkish delight faci ( a se citi c...rahat), semnezi protectia datelor.
Te duci la buda in gara? 50 de centi, dar fac pariu ca 25 de centi sunt pentru apa, hartie si femeia de serviciu, 25 de centi sunt pentru protectia datelor.

"Ziua Burtilor Deschise"

De cateva zile fac doar 3 lucruri: mananc, merg la spital si incerc sa dorm. Zic "incerc sa dorm" pentru ca de vreo saptamana dorm ca un prunc: ma trezesc din doua in doua ore.
Aici la poporul nemtesc exista un cult al spiritului de echipa. Nu stiu de unde-l au, dar e o chestie al dracului de misto. Aici nu e pe principiul "mai bine fac singur". Nu domne, fiecare are bucatica lui, o face bine. Esti slefuitor de petice de anvelope? Toata lumea care are nevoie de petice slefuite te suna. Sigur, oricine poate sa dea cu pila pe petic, dar numai tu detii stiinta unghiului optim sub care pila sa atinga optim cauciucul pentru obtinerea aderentei maxime la lipici. Nu e ca-n Romanica, "lasa, ba, ca fac io, ce sa dau 5 lei la peticit cand pot sa-l fac singur gratis si sa ma dau cu masina de-a berbeleaca peste parapet cand explodeaza roata?".
Intelegeti ideea. Asadar:
Motivul numarul 6: Aici chiar nu trebuie sa le stii pe toate. Nici macar nu trebuie sa incerci sa le stii pe toate. Aici nu te percepe nimeni ca pe un incapabil daca nu le stii pe toate, decat, poate, in masura in care e vorba de cultura generala. Din contra: stii sa faci de toate? E clar ca nu esti bun la nimic.

Dar de unde titlul. Ieri avusai garda. Abdomene acute, unul peste altul, langa altul dupa altul. Printre care si: un june adolescent pe langa care un homeless din canalele Bucurestiului cred ca mirosea a viorele (cred ca nu se spalase de la ultima baie cu suzeta), o apendicita acuta la un domn cu respectabila varsta de 60 de ani, si un ulcer gastric care s-a dovedit a fi hemoragie digestiva inferioara.

Normal ca vin numai ciudatenii, specialistul in burti e in concediu.

Criza varstei mijlocii

Motivul numarul 5: ma frate, traiesc astia aici pana pe la 100 de ani de n-au treaba. Arata beton pe la 70-80 de ani. Nu toti, dar multi. Bine, din cauza asta populatia batrana e din ce in ce mai numeroasa, si avand in vedere ca astia au alocatie (mare) pana mult peste 18 de ani (asa am inteles, nu jur ca asa e), asta poate fi o problema.

In fine, de unde titlul:
Azi am trecut de 100/3 ani. Adica am intrat in varsta mijlocie. De-acu' tre' sa ma astept la criza (rautaciosii sunt invitati sa faca comentariile evidente).

Da, da, la multi ani si tot tacamul. Multumesc.

Nici macar n-am primit vreun cadou (din nou, astept comentariile evidente). Bine, avand in vedere ca eu cumpar aproape invariabil cadouri cand gasesc ceva ce cred ca ar face sarbatoritul sa ranjeasca pana-i cade juma' de cap pe spate (inainte cu 2 luni, dupa 2 luni de la data exacta, nu conteaza), cred ca imi merit soarta.

La urma urmelor, nu e decat o alta zi. Nu?

Faţa nevazuta a Lunii

Ati observat cum oamenii se impart mereu in doua categorii? (Sau in 10, pentru IT-isti). De exemplu cei care fac ceva si cei care nu fac ceva. Cei care impart oamenii in doua categorii si cei care prefera sa fie complecsi si ii impart in mai multe. Etc.

Pe zi ce trece constat ca o alta modalitate de a imparti oamenii e (tot in doua categorii): cei care cand au mult simt nevoia sa imparta, si cei care cand au mult simt nevoia sa aiba si mai mult. Chestiune valabila in esenta individului, chiar daca el nu a ajuns inca, sau nu va ajunge vreodata, sa aiba mult. Poti sa il mirosi imediat in ce categorie va intra daca castiga vreodata la loto.

Vorbeam zilele trecute cu un anestezist de la noi. La prima vedere pare om linistit, cu familie si acareturi si scaun la cap. Ei bine, omul asta in vacante se ducea (nu se mai duce ca acum e cam in varsta), asadar, se ducea voluntar in spitalele din lumea a treia. Repet, poate n-ati citit bine: in vacantele lui, proprii si personale. Mi-a povestit omul cum facea anestezie incarcand tot felul de cocktailuri fantasmagorice in cauciucuri de bicicleta/masina pe care le lipea cu un adaptor improvizat la masca. Tot respectul. Mi-a povestit multe, despre cum veneau oamenii sfartecati de alti oameni in Cape Town, sau impuscati pe nu mai stiu unde. Oricum, genul ala de discutie care iti frange un pic directia in care se scurge timpul vietii tale.

Dar sa revenim la mutoanele noastre. De unde titlul.

Va povesteam eu plina de entuziasm despre mancarurile pe care le cumperi si le pui la microunde si gata, ai mancat si pe ziua de azi? Eh, mi s-au parut geniale pana acum 3 saptamani cand mi-am luat cantar. Acum pot sa vorbesc despre asta, ca am revenit la o oarecare greutate decenta si 62 de cm in talie, dar...in fine, raul a trecut, m-am cantarit la timp.
Uneori am senzatia ca aici e suficient sa respiri ca sa te ingrasi. Dar devin plicticoasa cu obsesia mea despre sunci in Germania, nu? Sa revenim asadar la motivul pentru care sa stai aici.

Motivul numarul 4:

Amazon.de .
Nu te simti ultimul pacalici cand comanzi carti si-ti apare mesaj "ne pare rau, nu livram acum 120 de ani".

Ce-lolita

De câteva zile vin in gardă pacienţi care şi-au desşurubat câte ceva de ziua lor, sau în jur de. Ori ca fincă petreceau şi s-au prăvălit grămadă cu vreo masă, ori ca fincă erau beţi (preventiv) cu câteva zile înainte şi s-au dat în echilibristică pe vreo scară. Ori pur şi simplu că aşa s-a înnemerit, să-şi dea cu uşa peste degete de ziua lor. Făcând o statistică ochiometrică, aproximativ 30% din pacienţii de săptămâna asta au ziua de naştere între 1-10 februarie. O fi legea seriilor, sau chiar o fi adevarată aia cu zodiile (că cică Vărsătorii sunt cam împrăştiaţi şi cam împiedicaţi, de unde si numele zodiei). 30% poate nu pare mult, însă statistic e cam improbabil.

În altă ordine de idei. Când citeam eu atlase de radiologie în facultă, vedeam mai ales poze cu fracturi de-astea de umeri, de femur, de coaste...mă gândeam, în prostia mea, că fracturi de falangă distală deget sau fractura de haluce sunt ceva aşa...odată-n viaţă. Azi am avut 3 de-astea. Şi aproape zilnic e câte un cheaun care-şi multiplică numarul de articulaţii de la mâini sau picioare.
Nu mă uit la Scrubs si de-astea, dar şi la ei medicina e la fel de neglamoroasă ca la mine?

Dar de unde titlul. Mare parte din bezmeticii care vin cu diverse oase mutate din loc sunt "Lolite" de 14-17 ani. Si când le despoi să văd ce paţiră, în loc să exclam în fundul capului meu de femelă "Ce Lolita!", nu mă pot abţine să nu remarc "celolita". Şi nu au niciun complex, niciun stres, si nu am vazut NICIO femeie peste 25 de ani nemaritată. Şi de multe ori ei sunt chiar bucăţi.

Aşadar:

Motivul numărul 2: Aici şuncile revărsate, celulita si quru' cât China nu reprezintă motive de îngrijorare.
Motivul numărul 3: îmi creşte simţitor admiraţia faţă de mine (eu mă cred o femeie naşpa, dar să nu mai ziceţi mai departe, e secret). Mă uit la fetele astea, le invidiez sincer pentru nesimţirea cu care işi tratează corpurile şi mă gândesc că, în felul lor au mare dreptate: dacă merge şi aşa, de ce să mă abţin de la cartofii prajiţi?

Numarul bestiei

Ieri am fost de garda. Prima. Partea buna e ca a fost cu o doftorita primara in fundal. Partea proasta e ca a fost ca la nebuni. Nu descriu toate intepaturile cu capsatorul de faianta si taieturile cu fierastraul de geamuri. Nu intru asa in detalii. Dar...

Nici nu raman bine singura ca vine Salvarea cu o fatuca cu dureri de burta, suspecta de extrauterina. Cand am auzit recunosc ca m-a luat cu suspine, dar mi-am tinut barba din tremurat si am avut prezenta de spirit sa intreb cand o fost ultima menstra. 14 zile. Bun. Imi sterg sudorile incipiente, ii fac HCG, negativ. Nici nu imi revin bine ca incep sa curga degete taiate cu drujba, fracturi de deget mic de la picior (nici nu credeam ca se poate sa-ti rupi asa oscioare mici, dar nah!,ca se poate!). Pe la 9 seara nu mai pridideam cu cusut capete si degete, pe cuvant de onoare. Acum cu gheata asta pe jos, au dat saracii care cu ce os cranian a putut de asfalt. Totul a culminat pe la 11 noaptea cand pica simultan un nene bine abtiguit si o doamna respectabila. El cu un umar cam oval si cu niste crepitatii osoase de mi s-au strepezit dintii cand l-am palpat. Ea cu capul sfasiat pe diagonala de la ochiul stang la urechea dreapta.
El, da, avea o fractura de humerus demna de un atlas de radiologie. Ea fusese muscata de cainele propriu, in timp ce-l luase in brate sa-l bibileasca. Jur, nu inteleg cum a reusit sa-i sfasie tot capul.

Din fericire totul s-a terminat cu bine, in sensul ca la sfarsitul zilei toti pacientii mai dadeau din peretii ventriculari.

Dar de unde titlul.

O sa incep azi, dupa ce am tot scris despre motive pentru care nu ar fi indicat sa locuiesti in Nemtia, o serie de motive pentru care ar fi de preferat tara al carei tricolor nu are decat 2 culori, Romaniei. O fraza complexa, dar sunt convinsa ca ati inteles ideea. Asadar:

1001 motive pentru care sa locuiesti in Germania (ordinea va fi aleatorie, dupa cum imi vin ideile. Nu promit ca gasesc 1001 si nici ca ma opresc daca gasesc mai multe).

Motivul numarul 1.

Prefixul telefonic al catunului in care locuiesc e 666. Oamenii astia, catolici cu frica lui Dumnezeu si a lui Satana si-au acceptat soarta blestemata cu calm, fara proteste la aflarea vestii. Bine, nu stiu sigur, ca nu eram aici cand s-a instituit numarul ca prefix, dar cred sincer ca nu s-a rasculat nimeni. Mai tineti minte scandalul cu cardurile RATB? Ca daca citesti numarul seriei pe diagonala si il inmultesti cu patratul numarului citit pe orizontala la puterea radical din pi da 67, 53, adica 66 adica 66,6% din numarul bestiei (2 de 6 din 3 de 6) adica 666?

Motiv sumarizat: lipsa habotniciei dusa pana la prostie crasa.