Încă o bombă

Aseară un grup de lucrători în construcţii a descoperit o bombă de 250 de kg din al doilea război mondial. La vreo 600 de m de unde locuiesc eu. 6000 de oameni evacuaţi, distracţie.
Nu am fost pe fază, ca fusăi de gardă.
Covrigul de pe tron a fost o tanti de 80 de ani care a venit cu salvarea. Calmul întruchipat, nu o durea nimic. Poate pentru că băuse două sticle de vin, m-am gândit eu. A găsit-o bărbat-su lângă pat, cu braţul stâng înfăşurat, la propriu, în jurul toracelui. Nu o durea nimic, dar pentru că avea un umăr suspect de umflat în comparaţie cu celălalt, i-am făcut o radiografie.
De sub capul humeral până pe la jumatatea antebraţului am numărat vreo 32 de fragmente osoase.

Apoi am venit acasă şi am facut ciorbă de găină cu leuştean. Şi ciuperci umplute. De-alea bio.

Mi s-a părut adecvat, având în vedere iminenta explozie a bombei din centrul oraşului. Vă ţin la curent.

Despre trăzniţi

Pe aici e jale.

Ploi, furtuni, tornade, inundaţii. Şi trăznete, pe alocuri în mulţimi.

Păi, să vă povestesc.

Săptămâna trecută a fost Rock am Ring, un festival imens, cu multe trupe, muzică, beţivăneală, corturi.
Anul ăsta, cu mult noroi, corturi inundate şi trăznete în mulţimea de petrecăreţi. După două zile de chefuială încăpăţânată în noroi, ploaie torenţială şi dansat în bălţi, şi după câteva decese prin trăzneală, organizatorii au decis să evacueze toţi participanţii.
În paralel, la un meci de fotbal dintre două şcoli, trăznet în plin stadion, 3 morţi, 60 de răniţi, panică.
În Hamburg s-a înregistrat oficial o tornadă, şi din ce în ce mai mulţi pacienţi vor acasă că li se prăbuşesc acareturile. Nu e prea frumos la mine aicea pe moment.

Şi ce n-a fost prea frumos a fost garda de sâmbătă. Pentru cei mai mulţi medici, problema principală a fost panica declanşată de evacuarea Rock am Ring.
Pentru mine a fost pacientul cu tahicardie paroxistică.
Păi cum, o să ziceţi, că eu sunt chirurg doar.
Păi, da.
Sâmbătă am operat un pacient cu abdomen acut. Era iniţial pe medicină internă, din cauza aritmiei, numai că pe la unşpe noaptea s-a decis să intre în sepsis, urmat de insuficienţă hepatică acută.
În anamneză o excursie in China şi mâncat o grămadă de bălării naturiste, dar nimic din ce povestea nu era ceva periculos. Deoarece se deteriora extrem de rapid, şi începuse să îl doară burta, şi nimeni nu înţelegea de ce moare văzând cu ochii, mă sună şi pe mine colegii de pe intensiv să îi fac o sonografie abdominală.
Pe scurt, avea cea mai cumplită colecistită acută pe care am vazut-o eu vreodată, şi cea mai mare cantitate de lichid în abdomen. Ce-o avea, ce-o avea. Colangită, infarct mezenteric, ulcer perforat, ce-o fi? În orice caz, colecistită acută avea, aşa că îl operam de urgenţă, că oricum trebuie scoasă fierea, şi poate găsim cauza intraoperativ.
Zis şi făcut. Îi scoatem fierea, era să dea în primire de câteva ori intraoperativ, în fine, a supravieţuit.
Dar mai bine, nu s-a făcut. Aşa că l-am transferat de urgentă la un centru de hepatologie la Köln.
Acolo, după vreo două zile de terapie de substituţie, s-a trezit. Şi a povestit senin ce mâncase în ziua aia.

"A, păi am cules nişte ciuperci foarte frumoase din pădure. Pe care le-am mâncat".

Sigur că le-a mâncat, că doar erau bio!