Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă îngreţoşează extrem de puţine lucruri.
Pregătiţi-vă să fiţi îngreţoşaţi, deci.
Gărzi, una după alta, ca să compensez cu faptul ca fusăi în vacanţă.
A, am uitat să vă zic! Am fost în vacanţă! Uite-acilişa! N-am povestit tot, dar promit că vine şi restul.
În fine.
Vă ziceam de gărzi. Una mai crâncenă decât alta. Gâturi rupte, capete găurite, babuţe care se decid să dea în primire în timp ce eu scriu fişa de internare, bă, crunt!
Dar cireaşa de pe pupăză a fost ieri:
Vine una că are o căpuşă. Eu nu văd căpuşa, dar avea o gâlmă mică în care se vedea ceva. Zic, o fi, ea jurându-se că a văzut ceva negru. Cum nenorocitele se îngroapă de tot în piele cand sunt mici, zic, hai să investighez. Bă, şi se mişcă ceva. Prima reacţie, no, chiar e o căpuşă. Încerc să o scot. Iau un ac de seringă şi dau să scot. Bă, şi sap. Şi sap. Şi acolo se mişcă CEVA. MARE. Iau un bisturiu şi o pensetă (aia, sărmana, era paralizată, că i-am zis ce văd). Prietena ei, teroare pură imprimată pe faţă.
Şi văd ceva mare şi alb şi moale cu multe picioruşe.
Am scos un viermălău de vreo 7 mm, fraţii mei!
Pot să vă zic că eram îngreţoşată, dar nu greaţă de-aia! Nuooo! Buei, nu mă gândeam decât: am fost în toată lumea asta, n-oi avea şi eu vreun animal cine stie pe unde?
Recunosc că nu ştiam ce e.
Am căutat. E o chestie muuult mai banală decât ar avea voie să fie. O muscă, foarte normală, care
îşi depune ouăle în pielea mamiferelor, uneori a oamenilor. În 8 ore, gata animalul în pielea ta. Ceva in genul http://www.dermnet.com/dn2/allJPG3/myiasis-4.jpg
Grrrrrrrrrrrrrrr!
Dar e mişto că mi-am instalat diacriticele, nu?
