...numai de bine.
Stiu, am disparut cam mult timp.
Ce sa zic, n-am nicio scuza.
Am fost in vacanta, cea mai mare parte a timpului.
Adica: Octombrie-Noiembrie aici: http://fiindcapot.blogspot.de/ (ultimele 5 postari)
Decembrie acasa. Am mancat si-am dormit. Ca sa fiu sincera, am avut o perioada de-aia de reinventare.
Probleme cu capul, ca sa zic asa. Pentru ca, pe langa multe alte chestii nasoale care mi s-au intamplat de cand nu am mai dat pe aici, s-a intamplat si ceva extraordinar:
Am fost selectata - din peste 200.000 de pamanteni cu doagele sarite care s-au inscris - pentru programul de colonizare al planetei Marte. Asta: www.mars-one.com .
Si de atunci nu prea mai am somn. Cand m-am inscris, am zis ca nu pot sa las asa o sansa sa treaca pe langa mine. Acum ca am ramas doar 1058 din peste 200.000, se cam ingroasa gluma.
Ca sa fiu sincera, mi se pare cam mult, chiar si pentru mine, si oricat de faina mi se pare ideea, ma cam ingrozeste faptul ca as chiar putea sa trec in faza 3, adica aia in care renunt la tot si ma duc in coclauri de Groenlanda sau Antarctica sa ma antrenez ca marstronaut.
E cam fachin scheri.
Deocamdata ii dau inainte cu spitalul. Poate nu ma calific in faza 3.
Mare lucru nou nu am de povestit. Ma trezesc de dimineata, ma duc la spital, scriu scrisori, tai, cos, iau sange...nimic nou sub soare.
Si ca tot sunt la capitolul dezvaluiri, o sa va zic una care o sa ma faca foarte antipatica, dar v-o zic: v-am folosit.
Da, pe voi, cei atat de draguti incat sa-mi cititi aberatiile si sa imi dati feed-back.
Si va multumesc din suflet.
Vedeti voi, acest blog, ca si celelalte, au avut un scop ascuns, si anume: de vreo 15 ani scriu o carte. Care are in acest moment ametitorul numar de vreo aproape 200 de pagini.
Scrisul aici, si in alte parti a avut ca scop principal "antrenamentul" pentru marele scris, adica acea carte. Sa vad cam ce se citeste cu placere, ce intriga, ce huliti, ce cititi cel mai mult, ce sheruiti cel mai mult. Nu stiu cat de evidente au fost schimbarile de stil, de probleme abordate, de grad de umor, seriozitate, sentimentalism, limbaj, dar, da. De aia.
De acum or sa fie mai putine postari.
Pentru ca scrisul unei carti e al naibi de greu, complicat si mancator de timp. Scriu, sterg, rescriu, recitesc, uit personajele, le incurc, uit cand si unde s-a intamplat ceva ce am scris, iar citesc, iar sterg.
V-ati fi imaginat ca e asa greu?
Eu nu.
Dar...cum ziceam.
Va multumesc!
PS: stim cu totii ca, daca o sa am ceva belea de povestit, o sa impart. Deci, nu va faceti griji, o sa mai stau in zona o vreme.
Un an nou fericit va urez!
