Povestiri din viaţa unui medic emigrant în Germania. De la început, până când oi avea putere/nervi/rabdare să scriu. Principala modalitate literară: autoironia. A se citi ca atare.
duminică, 28 iulie 2013
luni, 1 iulie 2013
24 de ore
Duminica, aproximativ 20.00: ajung acasa, dupa 5 ore de stat in sala. Nu am mancat nimic azi, si nu am decat o bucata de piept de pui si o cutie de mazare in frigider (ce naiba cauta conserva in frigider?). Ar fi trebuit sa fie mai mult, pentru ca ieri m-am pornit la supermaket, si chiar am si ajuns, dar in momentul in care am inhatat cosul, drrring, telefon:
"- pai de ce nu esti in sala?
- pai pentru ca nu stiam ca trebuie sa fiu.
- pai trebuia sa fii de o ora.
- no, bun, ar fi fost bine sa ma si sune cineva.
- pai uite te sun eu."
Asa ca las cosul, cotuiesc cativa cetateni, daram niste acareturi, ies. Noroc ca sunt doar 5 minute pana la spital. Bilant: acum nu am sare deloc in casa, uleiul s-a terminat ages ago, si ceea ce trebuia sa fie cumparaturile mele pentru week-end s-a transformat intr-o alergatura pe strada Karl Marx. Am iesit din sala pe la 8 fara, am alergat efectiv pana la supermarket, doar ca sa vad o tanti care inchidea pravalia. Minunat!
Duminica ora 21.15: dupa sapaturi arheologice in dulapul de bucatarie se itesc o conserva de bulion, o ceapa semiincoltita dar viabila, niste rozmarin uscat, niste cimbru, niste sare de usturoi si niste ulei de arahide (da, mofturi).
Incropesc rapid o mancare de mazare cu rozmarin in loc de marar, sare de usturoi in loc de NaCl si ulei de arahide in loc de uleiul stramosesc de floarea soarelui. In paralel mai pun o masina de rufe, strang rufele adunate de pe culme, matur, sterg, spal, treburi femeiesti, de-astea.
23.35: am mancat in sfarsit, am redus mormanul de haine nespalate la jumate, am loc sa calc pe podea in camera si am gasit in sfarsit toate actele care imi trebuie pentru spital (le duc cu tzaraita, ca, oricat de multe duc, constat ca tot am uitat ceva de pe lista).
Luni, 00.30: am facut dus, am schimbat cearceafurile, m-am bagat in pat.
1.22: suna telefonul: in juma de ora in sala, ileus mecanic. Ma ridic din pat prin metoda pravalire pe podea, tarat pana la papuci. Dau un sut in masuta laptopului, injur poetic in drum spre baie, ma spal pe dinti, pornesc. Pe drum admir o luna rupta galbuie si imensa, in sfarsit vad stelele dupa saptamani de ploaie si ma bucur de aerul incarcat de mirosul de trandafiri.
2.07: Sunt in sala, spalata si aburcata in costumatie. In drum spre spalator am apucat sa-l vad pe oberarzt bagand la soamne in camera cu computere, atarnat de un birou. Si el a fost in garda tot week-endul, doar ca el trebuie sa faca si vizita dimineata, si mai are 3 luni pana la pensie. Nici nu vreau sa stiu cat de terminat e.
~3.15: Insiratul matzelor pacientei e la apogeu. Pacienta, mai tanara decat mine, e operata de osutatzshape ori, cancer uterin, are absolut toate ansele intestinale lipite intre ele. Taiem, decupam, insiram, crosetam. Oberaztu' e muci de oboseala, indiferent ce fac il incurca sau nu e bine si injura de mama focului. E super baiat el de fapt, nu ma supar, e clar ca e doar varza de oboseala.
4.25: matzele au fost destupate, oberu` se duce sa dicteze, eu raman sa inchid.
4.50: plec spre casa. E lumina, pasarelele canta de mama focului, miroase a apa (sunt pe malul Moselului) si viata e frumoasa.
4.55: Ma intind lata, in timp ce mut alarma de la 5.30 la 6.30. Oficial incep la 7, daca ma grabesc ajung si cu alarma la 6.30.
5.55: inca ma foiesc incercand sa adorm. Ma uit la ceas, ma apuca disperarea.
6.30: atipisem, la naiba!
6.55: Dau cu cartela, chem liftul.
7.15 vizita. Profa s-a gasit fix azi sa vina cu mine la vizita. Stiu bine vreo 15 pacienti, dar aia noi ma eludeaza in mare parte. Stiu ce au, dar bineinteles ca ma intreaba ce-a iesit la CT, daca are CT, cat are hemoglobina. Brea, ma lesi?
7.45: raportul de garda. Deoarece avem studenti (binecuvantati fie ei, ma scutesc de o ora de luat sange pe zi) nu mai am loc in sala de raport, asa ca stau in picioare pe culoar. Profu zice ceva, aparent important, eu nu aud. Trebuie neaparat sa intreb maine ce era, azi am uitat pana la lift. Ceva cu un curs marti si miercuri dupa program. Fascinant.
8.30: sunt din nou in sala, tiroida, miinvaziv. Dorm pe mine.
11.30: inapoi pe sectie, am 8 externari de scris. Citeste nush ce CT, vezi rezultate laborator, trimite nush ce pacient la sono nushdecare. Internari noi. Apuca-te si sapa prin calculator sa vezi ce au, ca nu catadicseste nimeni sa ma informeze nici macar ca am pacienti noi.
12.30: Pauza de masa. indiferent ce-o fi, imi zic, ma duc sa mananc. Las totul balta, ma duc sa mananc.
13.00: inapoi pe sectie, mai am doua internari. Ma duc in salon, ne conversam, ne povestim vietile. Mai scriu niste externari.
14.50: ma suna oberarzta din ambulator: vezi ca tre' sa o prezinti pe Frau P la conferinta interdisciplinara de onco azi. (asta fiind la ora 15.20). Pai mai am juma' de ora. Pai da, eu am sunat acum 2 ore pe sectie. Pai nu era normal sa ma sunati pe mine direct? A, pai le-am zis svesterelor sa-ti zica. Fascinant, dar nu mi-au zis.
Du-te si ia actele sa scrii pomelnicu' de formular in care sunt toate analizele pentru staging. Ia-le de unde nu-s, pacienta e la anestezist cu toate actele. Suna, cauta pacienta prin spital. In sfarsit o localizez, alerg ca descreierata pe culoare, dau buzna peste anestezist, ii indrug problema, ala se uita la mine ca la urs, pai da imi trebuie actele, eu, pai nu va trebuie toate,nu? ma servesc cu ce imi trebuie, plec, il las pe-ala masca.
In mod normal cand vin pacienti de-astia au CD-uri, iei frumos cu copy-paste, dureaza cam juma de ora povestea. Dar, nu! Pacienta mea avea totul frumos printat si indosariat. Apuca-te, tasteaza rezultate, de la CT, de la radiografii, laborator, toate astea sapand intr-un dosar de 5 kile aranjat dupa logica pacientei.
15.30: navalesc la prezentare, transpirata si sufland ca Floarea in bucium. Prezint, totul ok. Scap basma curata si de data asta.
16.00 se termina conferinta, oberul ma ia la scuturat ca ce caut acolo daca am operat pana dimineata, mars acasa. Ura, zic, prind deschis la banca.
16.15: sunt la banca fericita ca am prins deschis (au program numai pana la 16.30) si pot sa imi mut in sfarsit contul (va povesteam alta data de ce e important asta).
16.45: in drum spre casa opresc la turci si iau niste cirese delicioase-magnifice-bestiale.
17.00 ajung acasa, infulec niste mazare direct din oala, bag niste rufe la spalat, spal niste vase. Ma pun in sezut sa dau drumul la laptop.
18.35. Ma trezesc ca ma inghionteste ceva rece in coaste. Am adormit in timp ce dadeam drumul la laptop si am un stecher de ceva la subsuoara. Ma ridic cu chiu cu vai, ma sui in costumul de baie, ma tarasc pana la subsol unde am piscina si sauna. Nu ma duc la alergat ca vineri am alergat 30 de km si ma doare un genunchi mai abitir ca de obicei si unghia mijlocie de la piciorul stang e neagra. Cred ca ne luam la revedere in curand. De-aia e bine sa iti cumperi adidasi cu 2 numere mai mari.
19.20: desi apa e calda pentru inot (22 de grade) imi clantane dintii. Renunt, ma duc in sauna. Rezist fix 10 minute. Mai bag un inot, ma intorc in casa.
19.30: dus, cirese, citesc niste stiri, mai intind o masina de rufe. Si tot mai am de spalat.
No, e si maine o zi.
"- pai de ce nu esti in sala?
- pai pentru ca nu stiam ca trebuie sa fiu.
- pai trebuia sa fii de o ora.
- no, bun, ar fi fost bine sa ma si sune cineva.
- pai uite te sun eu."
Asa ca las cosul, cotuiesc cativa cetateni, daram niste acareturi, ies. Noroc ca sunt doar 5 minute pana la spital. Bilant: acum nu am sare deloc in casa, uleiul s-a terminat ages ago, si ceea ce trebuia sa fie cumparaturile mele pentru week-end s-a transformat intr-o alergatura pe strada Karl Marx. Am iesit din sala pe la 8 fara, am alergat efectiv pana la supermarket, doar ca sa vad o tanti care inchidea pravalia. Minunat!
Duminica ora 21.15: dupa sapaturi arheologice in dulapul de bucatarie se itesc o conserva de bulion, o ceapa semiincoltita dar viabila, niste rozmarin uscat, niste cimbru, niste sare de usturoi si niste ulei de arahide (da, mofturi).
Incropesc rapid o mancare de mazare cu rozmarin in loc de marar, sare de usturoi in loc de NaCl si ulei de arahide in loc de uleiul stramosesc de floarea soarelui. In paralel mai pun o masina de rufe, strang rufele adunate de pe culme, matur, sterg, spal, treburi femeiesti, de-astea.
23.35: am mancat in sfarsit, am redus mormanul de haine nespalate la jumate, am loc sa calc pe podea in camera si am gasit in sfarsit toate actele care imi trebuie pentru spital (le duc cu tzaraita, ca, oricat de multe duc, constat ca tot am uitat ceva de pe lista).
Luni, 00.30: am facut dus, am schimbat cearceafurile, m-am bagat in pat.
1.22: suna telefonul: in juma de ora in sala, ileus mecanic. Ma ridic din pat prin metoda pravalire pe podea, tarat pana la papuci. Dau un sut in masuta laptopului, injur poetic in drum spre baie, ma spal pe dinti, pornesc. Pe drum admir o luna rupta galbuie si imensa, in sfarsit vad stelele dupa saptamani de ploaie si ma bucur de aerul incarcat de mirosul de trandafiri.
2.07: Sunt in sala, spalata si aburcata in costumatie. In drum spre spalator am apucat sa-l vad pe oberarzt bagand la soamne in camera cu computere, atarnat de un birou. Si el a fost in garda tot week-endul, doar ca el trebuie sa faca si vizita dimineata, si mai are 3 luni pana la pensie. Nici nu vreau sa stiu cat de terminat e.
~3.15: Insiratul matzelor pacientei e la apogeu. Pacienta, mai tanara decat mine, e operata de osutatzshape ori, cancer uterin, are absolut toate ansele intestinale lipite intre ele. Taiem, decupam, insiram, crosetam. Oberaztu' e muci de oboseala, indiferent ce fac il incurca sau nu e bine si injura de mama focului. E super baiat el de fapt, nu ma supar, e clar ca e doar varza de oboseala.
4.25: matzele au fost destupate, oberu` se duce sa dicteze, eu raman sa inchid.
4.50: plec spre casa. E lumina, pasarelele canta de mama focului, miroase a apa (sunt pe malul Moselului) si viata e frumoasa.
4.55: Ma intind lata, in timp ce mut alarma de la 5.30 la 6.30. Oficial incep la 7, daca ma grabesc ajung si cu alarma la 6.30.
5.55: inca ma foiesc incercand sa adorm. Ma uit la ceas, ma apuca disperarea.
6.30: atipisem, la naiba!
6.55: Dau cu cartela, chem liftul.
7.15 vizita. Profa s-a gasit fix azi sa vina cu mine la vizita. Stiu bine vreo 15 pacienti, dar aia noi ma eludeaza in mare parte. Stiu ce au, dar bineinteles ca ma intreaba ce-a iesit la CT, daca are CT, cat are hemoglobina. Brea, ma lesi?
7.45: raportul de garda. Deoarece avem studenti (binecuvantati fie ei, ma scutesc de o ora de luat sange pe zi) nu mai am loc in sala de raport, asa ca stau in picioare pe culoar. Profu zice ceva, aparent important, eu nu aud. Trebuie neaparat sa intreb maine ce era, azi am uitat pana la lift. Ceva cu un curs marti si miercuri dupa program. Fascinant.
8.30: sunt din nou in sala, tiroida, miinvaziv. Dorm pe mine.
11.30: inapoi pe sectie, am 8 externari de scris. Citeste nush ce CT, vezi rezultate laborator, trimite nush ce pacient la sono nushdecare. Internari noi. Apuca-te si sapa prin calculator sa vezi ce au, ca nu catadicseste nimeni sa ma informeze nici macar ca am pacienti noi.
12.30: Pauza de masa. indiferent ce-o fi, imi zic, ma duc sa mananc. Las totul balta, ma duc sa mananc.
13.00: inapoi pe sectie, mai am doua internari. Ma duc in salon, ne conversam, ne povestim vietile. Mai scriu niste externari.
14.50: ma suna oberarzta din ambulator: vezi ca tre' sa o prezinti pe Frau P la conferinta interdisciplinara de onco azi. (asta fiind la ora 15.20). Pai mai am juma' de ora. Pai da, eu am sunat acum 2 ore pe sectie. Pai nu era normal sa ma sunati pe mine direct? A, pai le-am zis svesterelor sa-ti zica. Fascinant, dar nu mi-au zis.
Du-te si ia actele sa scrii pomelnicu' de formular in care sunt toate analizele pentru staging. Ia-le de unde nu-s, pacienta e la anestezist cu toate actele. Suna, cauta pacienta prin spital. In sfarsit o localizez, alerg ca descreierata pe culoare, dau buzna peste anestezist, ii indrug problema, ala se uita la mine ca la urs, pai da imi trebuie actele, eu, pai nu va trebuie toate,nu? ma servesc cu ce imi trebuie, plec, il las pe-ala masca.
In mod normal cand vin pacienti de-astia au CD-uri, iei frumos cu copy-paste, dureaza cam juma de ora povestea. Dar, nu! Pacienta mea avea totul frumos printat si indosariat. Apuca-te, tasteaza rezultate, de la CT, de la radiografii, laborator, toate astea sapand intr-un dosar de 5 kile aranjat dupa logica pacientei.
15.30: navalesc la prezentare, transpirata si sufland ca Floarea in bucium. Prezint, totul ok. Scap basma curata si de data asta.
16.00 se termina conferinta, oberul ma ia la scuturat ca ce caut acolo daca am operat pana dimineata, mars acasa. Ura, zic, prind deschis la banca.
16.15: sunt la banca fericita ca am prins deschis (au program numai pana la 16.30) si pot sa imi mut in sfarsit contul (va povesteam alta data de ce e important asta).
16.45: in drum spre casa opresc la turci si iau niste cirese delicioase-magnifice-bestiale.
17.00 ajung acasa, infulec niste mazare direct din oala, bag niste rufe la spalat, spal niste vase. Ma pun in sezut sa dau drumul la laptop.
18.35. Ma trezesc ca ma inghionteste ceva rece in coaste. Am adormit in timp ce dadeam drumul la laptop si am un stecher de ceva la subsuoara. Ma ridic cu chiu cu vai, ma sui in costumul de baie, ma tarasc pana la subsol unde am piscina si sauna. Nu ma duc la alergat ca vineri am alergat 30 de km si ma doare un genunchi mai abitir ca de obicei si unghia mijlocie de la piciorul stang e neagra. Cred ca ne luam la revedere in curand. De-aia e bine sa iti cumperi adidasi cu 2 numere mai mari.
19.20: desi apa e calda pentru inot (22 de grade) imi clantane dintii. Renunt, ma duc in sauna. Rezist fix 10 minute. Mai bag un inot, ma intorc in casa.
19.30: dus, cirese, citesc niste stiri, mai intind o masina de rufe. Si tot mai am de spalat.
No, e si maine o zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)