The snow must go on

Da, frate, a nins! O zi intreaga, ba cu fulgi cat ochiu de velociraptor, ba cu ploaie, ba cu gheata, ce sa mai, s-a pus cat sa incurce toata circulatia. Credeati ca numai autoritatile romane sunt surprinse de zapezi? Ei bine, da! Astia nu au fost surprinsi. De fapt, nu ma hotarasc daca nu au fost surprinsi si sunt extrem de zelosi sau au fost cu adevarat surprinsi si s-au panicat, ori au fost atat de extrem de surprinsi incat au innebunit. Pai sa va zic de ce: imediat cum a inceput sa dea cu zapada, au aparut pe strada utilaje de dezapezire care inceput sa danseze perinita in tromba in jurul cladirilor. Da', in tromba! Imi zaganeau geamurile. Au facut vreo 5 ture  si apoi au disparut. De tot. Ori s-au rasturnat, ori au renuntat, nu stiu ce sa zic.
Va zic sincer, nu stiu care-a fost ideea cu hora transformerilor, cert e ca a doua zi strada arata ca o artera din Ferentari mutata in Siberia si avandu-l ca primar tot pe Vanghelie.
Am inotat pana la spital, am ajuns. Liniste si pace. Pe la 2 a inceput sa toarne cu tantici avand upgrade la diverse oase. Femur stang 2.0. Glezna dreapta Weber B2.7.
"Ce-ati facut doamna? Pai mi-a zis vecinul ca e alunecus afara si am iesit sa vad." Mai sa fie! Si era, cucoana?
Apoi am extras o scobitoare de vreo 5 cm din calcaiul unei mamici ai caror copii gasisera tubuletul cu scobitori se se apucasera sa faca arici din covor. Numai ca pe ea n-au informat-o. A venit foarte nedumerita, ca o doare, a calcat in ceva, a scos o scobitoare de acolo, dar tot o mai doare. Si eu naiva chiar am crezut-o ca a scos ceva de acolo. M-am luptat vreo 10 minute pana am scos "aschia"ramasa. Era juma de scobitoare, nu exagerez. Sa-i fi vazut fata ei! Epic!

Vorbind cu unii dintre voi am realizat ca nu prea s-a prins lumea la caricatura mea de data trecuta. Asa ca dati-mi voie sa va explic. Am intrat la artroscopii cu 3 medici diferiti. Nici unul dintre ei nu-si tragea pedala de la shaver langa picior. Nu stiu daca toti ortopezii fac asa, dar am observat la cei pe care i-am vazut eu ca au tendinta sa se cracaneze in cele mai imposibile pozitii sa apese pe pedala decat sa traga pedala langa ei. Probabil din cauza ca le e frica sa nu calce accidental pe ea in cele mai proaste momente. Cum face asistentul :D.

Oricum, am mai scrijelit una pentru azi.

Cum am sarbatorit

Apocalipsa, shpshpe ani de la Revolutie, Craciunul, Revelionul, jshpe aniversari, un concediu, x+y garzi, o noapte intr-un aeroport, victoria incinerarii asupra implantarii in glie, divortul divei supreme, etc. Ce sa mai, ar fi multe de povestit.

Ca sa fiu sincera, s-au petrecut atat de multe intr-un timp atat de scurt incat nu-mi mai amintesc mare lucru.
De Apocalipsa nu mai stiu ce-am facut, dar cred ca n-am murit pentru ca a fost inainte de Craciun si de Craciun imi amintesc foarte bine.
Pe scurt, am zburat spre meleagurile natale unde fug cratitile cu sarmale in coada, soriciul nu este doar o piele dezgustatoare de animal si salata boeuf a fost inventata.

Am petrecut o noapte in aeroport la Viena, numai ca sa fiu uitata in aeroport la Bucuresti de prietena mea cea mai buna care a incurcat zilele si avea si telefonul inchis. A urmat apoi o recuperare ca-n filme,o cursa nebuneasca prin Bucuresti intr-un trafic cum nici nu mai visam de ceva vreme,  revederea fulger cu diversi prieteni de care imi era dor, dat cadouri, mers la film. La "Hobbitul". Da, chiar e in 3 parti, si, da, fiecare are 3 ore. Eu una nu m-am plictisit, dar, pe de alta parte, eu am vazut "Stapanul inelelelor"-varianta extinsa- de vreo treij de ori, deci nu va luati dupa mine.

Eh, si-am ajuns acasa.
Mancare, parinti &co, sanius, brad cu frunze cu doua dungi albastre pe dos, leneveala, ce sa mai, tot tacamul.
Apoi inapoi in taramul fagaduintei ca de Revelion fusai de garda. N-am inchis un ochi.
Ce mi s-a parut interesant este ca nu a venit nimic din ce m-as fi asteptat. Nu tu petarde explodate in ochi, nu tu betivi cazuti in cap (ba da, unul, dar a scos parleala pentru toti ceilalti). Tot felul de accidente, fara legatura (in capul meu, cel putin) cu Revelionul.

Poza oficiala de Revelion:

 In fine, a trecut si nebunia cu sarbatorile, sa ne intoarcem la ale noastre.
Azi, la o artroscopie m-a lovit inspiratia. Nu-s vreun geniu la desenat dar zic sa mai fac un experiment cu blogul asta. Ce ziceti de niste caricaturi medicale?

Probabil ca nu voi mai avea rabdare sa o fac si pe a doua, asa ca puteti lovi la rinichi.

Diverticulul Merkel

Parca vad deja fata unora care ma cunosc si mai citesc si pe aici: "ai inceput sa ai habar de politica? "
Cu parere de rau (dar numai si numai pentru ca imi place sa fiu o fiinta complexa si completa, si nu pentru ca as considera ca ar trebui cumva sa am vreun habar de politica ) zic hotarat: NU!
Doar mi s-a parut un titlu smart, avand in vedere ca sunt in Germania si practic medicina. Si eram in pana de idei la capitolul titluri.
Nu am mai scris ca nu am mai avut putere. Nici acum nu am, dar m-am adunat ca pasarea Phoenix din cenusa generata de sindromul de burn-out si m-am reapucat de facut una alta. Pentru ca doua luni am fost un fel de carpa murata in acid sulfuric: acra, rupta si incapabila de nimic inaltator. Ma refer la sport, scris, pictat, cantat, etc. Stiti voi, fleacuri care ne fac sa ne simtim Homo Sapiens.
Am aflat cu ocazia multiplelor garzi una dupa alta ca gruparea lor in anumite feluri este denumita fiecare intr-un fel, asociat cu mancaruri de la fast food. De exemplu 3 garzi in zile consecutive (garda, zi libera, garda, zi libera, garda , zi libera) se cheama Big Mac. Garda de duminica si apoi marti, sau sambata cu luni se cheama Whopper. Nu sunt sigura ca am retinut corect, mai intreb. Va tin la curent.
Am avut tot felul de cazuri ciudate. De exemplu sambata trecuta am pescuit doi dinti de proteza din buza superioara a unui nene  care cazuse noaptea din pat. Faza misto e ca erau atat de adanc incat i-am gasit de-abia dupa ce dezinfectasem si anesteziasem bietul pacient. Cand dau sa cos, hopa! simt ceva care nu se potrivea in peisaj. Am facut extractie dentara din buza, trai-v-ar! Ia sa-l vad eu pe stomatologul care se poate lauda cu asa ceva! Mucles!
Apoi a venit un baietan care-si trecuse un pic indexul printr-o freza. S-a gandit el ca nu e nevoie sa o opreasca inainte sa se apuce sa o curete. Avea jumatate din falanga distala imprastiata intr-o plaga de 0,25 cm patrati, la gramada cu bucati de lemn, radacina unghiei si piele. Am cules la oscioare vreo 20 de minute.
Apoi a venit un nene caruia ii cazuse usa de sticla de la dus un pic in crestetul capului, sangera extrem de tare, era lat pe o targa ca il lasasera gladiolele cand a vazut sange. Domnul Dusch-buster a venit a pachet  cu un puradel care-si decupase degetul inelar si care urla de am crezut ca ma spulbera prin efect de rezonanta.
Pe care-l cosi primul? Am decis ca, cu riscul de a pleca toti surzi de acolo, e mai important nenea care-si facuse upgrade la cortina de dus. Dupa ce i-am scos din scalp cioburi cam cat sa faci un ecran de iPhone, cica sa fac hemostaza. Este uluitor cat poate sa sangereze o amarata de artera de 2 mm diametru! Abia am stavilit-o, parca era o fisura in barajul Bicaz.
Apoi a venit randul puradelului, care, surprinzator, cand l-am pus in fata faptului implinit "tre' sa te crosetez un pic" a tacut malc.
Dar...Dar! Capacul peste pupaza a fost unu' de luni.
Vin colici renale destul de des. Le vezi de la usa. Eu una nu fac CT, diagnosticul clinic este evident, nu ii iradiez pe amarati degeaba.
Bai frate, si vine unu' cum va ziceam, dureri colicative de gata-gata racnea de muma, nelinistit, palid, Giordano pozitiv pe dreapta, ce sa mai, clasic. La sono nu-i vad rinichiul prea bine, era plin de aer in burti. Bag infuzia cu antispastic si analgetic, tipic, in juma de ora incepe omu' sa prinda viata. Numai ca in urina avea numai cateva eritrocite. Mi s-a aprins mie un beculet, nu as putea sa va zic ce, si ceva imi zice sa-i fac totusi CT. Sun radiologu', gata, fac CT.
Ce credeti ca avea manca-v-as sufletu'? Pneumonie trai-v-ar!

Garzi si alte distractii cotidiene

Nu prea v-am vorbit de colegi. Fiind o egocentrista sadea, toate povestile sunt despre mine si ce jmekera sunt eu. Stiu, unora le-ar placea sa mai vorbesc si despre pacienti, cazuri interesante, etc. Nu ca n-ar fi, ca vad tot felul de ciudatenii, dar din cauza de un anume lucru numit confidentialitate nu am voie sa povestesc despre pacienti. Mai incerc asa, uneori sa mai spun cate una alta, dar incerc sa nu scriu despre pacienti.
Dar pot sa va povestesc despre echipa.
Am o echipa meseriasa. Imi place de ei. Nu o sa dau nume, dar pot sa le dau nume de cod. Va povesteam mai demult ca l-am poreclit de sef "God" si pe oberarztul meu "Regele". Acu' ma mutara astia pe alta sectie si am alt oberarzt. Care, desi nu e foarte iubit de restul rezidentilor care s-au perindat prin zona, "I dig him". Adica mie imi place. Are umorul ala sarcastic pe care il am si eu si pe care oamenii nu prea il inteleg pentru ca il iau personal. O sa-l poreclesc H. De la Dr. House. Din cauza umorului mai sus mentionat.
Mai exista colega de pe sectia sora si vecina, I, o colega nou-nouta, V, colega din ambulator care ma uraste profund am eu senzatia, L si inca o colega specialista care e mai mult pe salvare, nu prea avem tangente, S.
Preferatul meu e Regele. E genul ala de om care oricat s-ar enerva iti vorbeste frumos. Plus ca e destept. Si are o rabdare inumana.
Miercuri fusai de garda. Groaznic. A turnat cu pacienti ca la balamuc, pe la 4.30 dimineata inca mai scriam scrisori. Am reusit cu greu sa nu marchez pe viata niciun pacient, uitand vreo chestie majora, dar am facut vreo 3 dude. Minore, dar le-am comis. Nu, nu medicale, de hartogaraie.
Ieri avusai iar garda, maine am iar. Cred ca s-or gandit ei sa vada dupa cat timp sucombez. Si era sa le iasa. Pai stati sa va povestesc.
Duminica seara mi-o fo' cam rau. Nush ce-am mancat, sau ce n-am mancat, cert e ca nu mi-a fost prea bine asa ca n-am mancat. Eu nu mananc dimineata. Ca nu am timp, prefer sa dorm 15 minute in plus.
Ajung ieri la spital, de fapt nici nu ajung ca ma suna sa ma duc in OP. Ma duc val vartej, proteza de sold. In drum spre sala fac cunostinta cu noua colega, mai schimbam o vorba, imi zice ca ei i se face rau in sala daca nu mananca. Io ma dau zmeu ca eu nu mananc niciodata si ca nu mi s-a facut niciodata rau. Lucru perfect adevarat. Eu imi pun masca de-aia cu plastic la ochi sa nu-mi sara zemuri in binoacle, ea zice ca are ochelari si nu-si pune. Buoooon.
Intram noi in sala, cu Regele si cu V. Un nene slabut, cu tonus muscular bun, ne luptam ceva pana il usuram de ceva bucati de oase. La un moment dat, in lupta cu retezarea si ciuntirea femurului, eu trebuia sa stau atarnata de un carlig de-ala de oase. In focul actiunii Regele imi trage energic si entuziast cateva ciocane peste degete, zic, na, dau drumu la carlig ca oricum nu trebuie sa trag acum in secunda asta de dansul. Buuuun. Eu avand intentia nobila sa ma atarn inapoi, numai ca ma iau cu aspiratorul si uit. Operatorul se intoarce cu spatele sa pregateasca cimentul de oase, cand se intoarce eu eram ca o floricica cu aspiratorul prin plaga, dadeam asa in dorul lelii. El, agitat nevoie mare ca cimentul ala de intareste repede si n-avea loc, ca frau doctor, ca ce faceti. Frau doctor dormea in post. "Frau doctor, tre' sa tineti de dracie!" si da sa-l aseze, numa' ca avea doar o mana ca una era ocupata cu mortarul. Mai frate, si numa' ca vad ca trage de carlig, numai ca n-are priza suficienta, ii aluneca, si tesuturile pacientului decid ca au suficienta elasticitate incat sa-l faca avion. Nu stiu prin ce lege a fizicii a zburat dracia, ca o vad decoland in plonjeu rotativ catre ochii ochelarizati ai nou-venitei, care era de partea cealalta a pacientului. Bai frate, am crezut ca ii sparge vreun ochi, dar din fericire a zburat lin peste capul nefericitei, aterizand cu un clinchet sprintar in aparatul de Röntgen.
Buon, operatia decurge lin in continuare, dupa vreo juma de ora vine o svestera si ma anunta ca tre' sa ma mut in sala 3 ca sunt si acolo asistent. Ma carabanesc, intru in sala cu H. Hernie inghinala bilaterala. Prima jumate decurge fara incidente, la a doua jumate simt ca incep sa ma scurg un pic. Respir adanc, imi revin, numai ca peste vreo 20 de minute o aud pe svestera, asa, ca in filme, in ecou :"ti-e bine?". Ma uit la mine si realizez ca mai aveam putin sa ma intind pe pacient. Nu, nu mi-era prea bine. Ma cam scurgeam. Dau din cap ca nu, bai frate, atat le-a trebuit. Au tabarat pe mine, m-au luat efectiv pe sus, anestezistu' m-a pus scurt la podea, da-i cu apa, da-i cu ce-or mai fi dat ei acolo, cert e ca mi-am revenit instant. Nu, ca iesi. Bine, ies. Aveam glicemia vreo 60 si tensiunea 8 cu 5. Din fericire mi-am revenit repede, ca eram de garda si nu prea aveam incotro.
Dar ce garda, fratilor! In afara de un copilas pe la 10, un pacient decompensat la creierii capului pe la 12 si un nene care isi scrantise piciorul acum 10 zile si a decis ca 1 jumate noaptea e o ora buna sa-si faca o radiografie, toata noaptea a fost liniste.
Mai vreau garzi de-astea!

Idealul meu in viata/CPR de dimineata

Am reusit azi sa despachetez in sfarsit tot bagajul. La noapte voi merge la culcare fara sa risc sa imi rup gatul impiedicandu-ma de valize/cutii/ghete, etc in drum spre pat. Sper.

Vacanta asta mi-a rapit tot cheful de viata. Singurul lucru care ma face sa ma dau jos din pat dimineata e sa ma gandesc ca peste cateva luni mai vine o vacanta. Si speranta ca dupa cateva saptamani spitalul o sa-mi acapareze din nou existenta si nu imi voi mai aminti ca exista vacante.

Lucrul care m-a frapat la intoarcere este cat de proasta e mancarea. Cat am stat in Peru am mancat toate prostiile, prin toate speluncile. Nu m-a durut nicio clipa burta, nu mi s-a umflat nici 2 cm, nu m-am constipat, nu am avut diaree. Digestie ca la carte. Vin aici, de a doua zi au inceput durerile si m-am umflat ca un colac pe plaja la Mamaia. Bai fratii mei, ce pun astia in mancare?
Prima zi la spital, aflu ca m-au mutat pe alta sectie, dar nu prea. Adica ba da, dar neoficial sunt intr-un fel pe amandoua. Singura. Bine, eram singura si inainte, dar macar ma mai ajuta oberarztu'. De-acu', mucles! Din fericire am niste svestere brici.
A doua zi la prima ora face un pacient fibrilatie ventriculara pe culoar. Eram si eu linistita cu un ac in vena unei paciente si aud urlete. N-am reactionat, ca mai avem pacienti cu papagali la mansarda, dar cand am auzit cuvantul "mort" printre urlete m-am reactivat brusc. Din fericire nu era mort, era doar in fibrilatie. Ventriculara. Un fleac. Ca de obicei echipa de pe intensiv a venit instant cu caruta cu tuburi si furtune. L-am curentat de 6 ori pana a intrat in sinusal.
Miercuri avuram liber ca fu sarbatoare, am dormit ca nehapaita, ca inca mai sunt pe ora Peru-ului si adorm pe la 5 dimineata.
Apoi, urmatoarea zi, ma suna svesterele ca avem o pacienta cu greata. Alba ca varul, transpira, lucru care ma baga la idei. Va doare in piept? Neh. Respirati bine? Aham. Dar statea in popou. De ce stati in popou? Ca mi-e mai bine. Fac repede un EKG, vad acolo o supradenivelare de ST, ma agit toata, internistul ca nu e infarct. Bag un stetoscop, ditamai galopu', fac troponina si restu', infarct. Ba manca-v-as, abia am venit din concediu, sunt chirurg, ce-aveti cu mine?
Ziua urmatoare ma trimite sefu' in ambulator ca nu mai era nimeni disponibil, a-nceput sa toarne cu fracturi. Da', sa toarne, zic.
Nu mai zic de cele doua apendicite perforate in doua zile, amandoua la adulti peste 50 de ani, cand nu mai vazusem peritonite de o vesnicie.

Alo? Tanti natura, nenea timpu'? Inca nu m-am dezmeticit, se poate mai lejareanu'?

Am revenit

Motivul disparitiei indelungate aici:
http://fiindcapot.blogspot.de/2012/09/peru-pe-motor-partea-1.html
http://fiindcapot.blogspot.de/2012/09/peru-pe-motor-partea-doua.html
http://fiindcapot.blogspot.de/2012/10/peru-pe-motor-partea-treia.html

Sa cante corul!

Am facut-o si pe-asta! Fusai la Red Hot Chili Peppers la concert.

Da, aciulea, peste gard pe langa Koln (tre' sa instalez naibi diacriticele!). Adicatalea mai exact pe stadionul Schalke 04, Veltins Arena. Bine, de fapt a fost un festival cu mai multe trupe, printre care si Placebo, dar habar nu am cine a mai cantat ca nu m-a interesat si oricum nu i-am mai prins.
Bai fratilor, daca nu v-ati luat bilete, luati-va!
Nu stiu cum o sa fie la Bucuresti, dar avand in vedere ca la Under the Bridge a cantat tot stadionul (care are capacitate de 60.000 de scaune, si era plin si pe gazon), iar romanii nu pot fi mai constipati decat nemtii, banuiesc ca o sa fie absolut bestial. E o senzatie!

(Vezi linkul:  Cor de 60.000 de oameni)

Alte chestii interesante:

1.creca jumate de stadion era incaltata in conversi

2. Am reusit sa pozez doua nemtoaice tipice (cea din dreapta era la vreun metru opzeci)















3. Cand am plecat nu ne-am putut urca in primul tren inapoi. Al doilea arata asa: (ne-am aburcat intransul). Cea mai misto faza a fost ca, atunci cand a oprit in statie era aproape gol, iar toaleta care poate fi vazuta partial in poza din stanga jos era ocupata de un biet crestin care in mod evident nu stia de concert. Cand a deschis usa aproape ca s-a pravalit vagonul peste el, si la propriu si la figurat. Nu vreti sa stiti ce fata a facut! Monumental.

 4. La bis Flea a intrat pe stadion mergand in maini. N-am apucat sa fac poza.