In ambulator, atmosfera tipica: agitatie, aglomeratie, pacienti pe care-i doare de saptamani si vin la 11 (sau 2) noaptea, betivani cu capul ca o sticla de cola pusa la rece in care s-a contractat aerul, fatuci carora li s-a rupt o unghie la cinema in timp ce mancau floricele, etc. Garda tipica.
Si dintr-o data, faceti loc, intra EL: un amarat pishpiriu, cu o plaga injunghiata in bratul stang. Ce s-a intamplat? Pai m-a taiat nevasta-mea. No, bun, nu intreb mai mult, nu e treaba mea, el zice ca nu suna politia ca nu vrea scandal, asta e, il cred. Are deficit sensitiv, taietura e serioasa, penetranta, ii zic ca ar trebui sa ramana in spital, zice pas. Il peticesc, pleaca.
Imi vad de babele sfaramate si batraneii cu infarct mezenteric.
Dupa doua ore reapare pishpiriul, ca ii e frica sa nu ramana fara mana, ca se interneaza. Bun, facem hartogaraia, il trimit pe sectie. Mai trec ceva ore, si iata ca se infiinteaza si organul.
Ma intreaba, raspund. Zic, mi-a zis ca l-a injunghiat nevasta, mai mult nu stiu. A depus plangere?
Ntz, zice organul, nu de-aia il cautam.
Ridic din sprancene.
Nenea in albastru ma trage de-o parte: e evadat din inchisoare, azi e a 130-a zi de cand il cautam.
Ha!
Pai si sa mai ai incredere in fomeia ta! A stat omul in libertate 129 de zile, isi viziteaza nevasta, si dupa 6 ore e in arest. Stia el ce stia, zic.
Sau poate era furioasa ca a venit abia dupa 129 de zile?
luni, 11 august 2014
miercuri, 11 iunie 2014
Bleah!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă îngreţoşează extrem de puţine lucruri.
Pregătiţi-vă să fiţi îngreţoşaţi, deci.
Gărzi, una după alta, ca să compensez cu faptul ca fusăi în vacanţă.
A, am uitat să vă zic! Am fost în vacanţă! Uite-acilişa! N-am povestit tot, dar promit că vine şi restul.
În fine.
Vă ziceam de gărzi. Una mai crâncenă decât alta. Gâturi rupte, capete găurite, babuţe care se decid să dea în primire în timp ce eu scriu fişa de internare, bă, crunt!
Dar cireaşa de pe pupăză a fost ieri:
Vine una că are o căpuşă. Eu nu văd căpuşa, dar avea o gâlmă mică în care se vedea ceva. Zic, o fi, ea jurându-se că a văzut ceva negru. Cum nenorocitele se îngroapă de tot în piele cand sunt mici, zic, hai să investighez. Bă, şi se mişcă ceva. Prima reacţie, no, chiar e o căpuşă. Încerc să o scot. Iau un ac de seringă şi dau să scot. Bă, şi sap. Şi sap. Şi acolo se mişcă CEVA. MARE. Iau un bisturiu şi o pensetă (aia, sărmana, era paralizată, că i-am zis ce văd). Prietena ei, teroare pură imprimată pe faţă.
Şi văd ceva mare şi alb şi moale cu multe picioruşe.
Am scos un viermălău de vreo 7 mm, fraţii mei!
Pot să vă zic că eram îngreţoşată, dar nu greaţă de-aia! Nuooo! Buei, nu mă gândeam decât: am fost în toată lumea asta, n-oi avea şi eu vreun animal cine stie pe unde?
Recunosc că nu ştiam ce e.
Am căutat. E o chestie muuult mai banală decât ar avea voie să fie. O muscă, foarte normală, care
îşi depune ouăle în pielea mamiferelor, uneori a oamenilor. În 8 ore, gata animalul în pielea ta. Ceva in genul http://www.dermnet.com/dn2/allJPG3/myiasis-4.jpg
Grrrrrrrrrrrrrrr!
Dar e mişto că mi-am instalat diacriticele, nu?
Pregătiţi-vă să fiţi îngreţoşaţi, deci.
Gărzi, una după alta, ca să compensez cu faptul ca fusăi în vacanţă.
A, am uitat să vă zic! Am fost în vacanţă! Uite-acilişa! N-am povestit tot, dar promit că vine şi restul.
În fine.
Vă ziceam de gărzi. Una mai crâncenă decât alta. Gâturi rupte, capete găurite, babuţe care se decid să dea în primire în timp ce eu scriu fişa de internare, bă, crunt!
Dar cireaşa de pe pupăză a fost ieri:
Vine una că are o căpuşă. Eu nu văd căpuşa, dar avea o gâlmă mică în care se vedea ceva. Zic, o fi, ea jurându-se că a văzut ceva negru. Cum nenorocitele se îngroapă de tot în piele cand sunt mici, zic, hai să investighez. Bă, şi se mişcă ceva. Prima reacţie, no, chiar e o căpuşă. Încerc să o scot. Iau un ac de seringă şi dau să scot. Bă, şi sap. Şi sap. Şi acolo se mişcă CEVA. MARE. Iau un bisturiu şi o pensetă (aia, sărmana, era paralizată, că i-am zis ce văd). Prietena ei, teroare pură imprimată pe faţă.
Şi văd ceva mare şi alb şi moale cu multe picioruşe.
Am scos un viermălău de vreo 7 mm, fraţii mei!
Pot să vă zic că eram îngreţoşată, dar nu greaţă de-aia! Nuooo! Buei, nu mă gândeam decât: am fost în toată lumea asta, n-oi avea şi eu vreun animal cine stie pe unde?
Recunosc că nu ştiam ce e.
Am căutat. E o chestie muuult mai banală decât ar avea voie să fie. O muscă, foarte normală, care
îşi depune ouăle în pielea mamiferelor, uneori a oamenilor. În 8 ore, gata animalul în pielea ta. Ceva in genul http://www.dermnet.com/dn2/allJPG3/myiasis-4.jpg
Grrrrrrrrrrrrrrr!
Dar e mişto că mi-am instalat diacriticele, nu?
vineri, 2 mai 2014
Photobombing
No, desi m-am dat eu in barci ca nu mai scriu, uite ca nu ma pot abtine.
Cazuri...sunt. Ciudatenii...de asemenea, bineinteles. Am avut o pacienta cu proteza de genunchi. Operatia gata, o mutam de pe masa de op in pat, aud un trosc! Sun sefu, ii zic, 'ce "n-are ce sa fie" no, bun. Radiografie de control, ditamai fractura de femur. A cazut cerul pe noi. In fine, osteosinteza, toate bune, o trimitem in reha, cand o muta aia de pe targa in pat, trrrrrrrosc! Fractura de femur. Acelasi. Iar operatie, iar osteosinteza. Ieri am externat-o. N-a venit inapoi. Ura!
M-am tot gandit sa mai depan intamplari pe aici, dar am fost oarecumva ocupata. Va pregatesc ceva foarte misto. Sau foarte nasol, vedem ce se intampla.
Vad ca unii dintre voi aflarati ca mi-am depus candidatura sa devin marstronaut, cu aceasta ocazie anunt oficial ca sunt intre cei 706 candidati alesi pentru etapa interviurilor.
Dar nu despre asta voiam sa va povestesc.
Am tot plecat in uichenduri. Nu bun. Parca muncesc pe nasturi. Ma plimb de colo-colo, nu reusesc sa pun nimic la ciorap.
Vorbesc cu unul, cu altul, toti cu ceva pus de-o parte, eu parca-s proasta. Nimic.
Dar fusai la Stonehenge! Da! ACEL Stonehenge.
Pe scurt, aventura a decurs astfel: pus anunt pe feisbuc, cine vrea, or vrut niste oameni, am plecat. Trebuia sa ajungem la Giant's Causeway, dar am calculat noi ca s-ar putea sa nu ne mai intoarcem.
Asa ca ne-am dat un pic cu masina prin GB, ne-am pozat, alea, ce sa mai, frumos.
Uichendu' trecut am fost la un prieten drag, colegi de faculta, grupa, ce sa mai, ne stim de-o viata. El sta in Belgia. Ii trantii o vizita. El, super finut, ca sa ma duca sa vizitez. Am vizitat noi una, alta, printre altele el pasionat de fotografie, am vizitat niste catedrale, casa lui Adolphe Sax, o expozitie de sculpturi in nisip Disney, lucruri faine. Si pentru ca pot, i-am fotobombardat cat de multe poze am putut.
Ia fiti atenti aici:
Rapunzel, you got pwned!
Cazuri...sunt. Ciudatenii...de asemenea, bineinteles. Am avut o pacienta cu proteza de genunchi. Operatia gata, o mutam de pe masa de op in pat, aud un trosc! Sun sefu, ii zic, 'ce "n-are ce sa fie" no, bun. Radiografie de control, ditamai fractura de femur. A cazut cerul pe noi. In fine, osteosinteza, toate bune, o trimitem in reha, cand o muta aia de pe targa in pat, trrrrrrrosc! Fractura de femur. Acelasi. Iar operatie, iar osteosinteza. Ieri am externat-o. N-a venit inapoi. Ura!
M-am tot gandit sa mai depan intamplari pe aici, dar am fost oarecumva ocupata. Va pregatesc ceva foarte misto. Sau foarte nasol, vedem ce se intampla.
Vad ca unii dintre voi aflarati ca mi-am depus candidatura sa devin marstronaut, cu aceasta ocazie anunt oficial ca sunt intre cei 706 candidati alesi pentru etapa interviurilor.
Dar nu despre asta voiam sa va povestesc.
Am tot plecat in uichenduri. Nu bun. Parca muncesc pe nasturi. Ma plimb de colo-colo, nu reusesc sa pun nimic la ciorap.
Vorbesc cu unul, cu altul, toti cu ceva pus de-o parte, eu parca-s proasta. Nimic.
Dar fusai la Stonehenge! Da! ACEL Stonehenge.
Pe scurt, aventura a decurs astfel: pus anunt pe feisbuc, cine vrea, or vrut niste oameni, am plecat. Trebuia sa ajungem la Giant's Causeway, dar am calculat noi ca s-ar putea sa nu ne mai intoarcem.
Asa ca ne-am dat un pic cu masina prin GB, ne-am pozat, alea, ce sa mai, frumos.
Uichendu' trecut am fost la un prieten drag, colegi de faculta, grupa, ce sa mai, ne stim de-o viata. El sta in Belgia. Ii trantii o vizita. El, super finut, ca sa ma duca sa vizitez. Am vizitat noi una, alta, printre altele el pasionat de fotografie, am vizitat niste catedrale, casa lui Adolphe Sax, o expozitie de sculpturi in nisip Disney, lucruri faine. Si pentru ca pot, i-am fotobombardat cat de multe poze am putut.
Ia fiti atenti aici:
miercuri, 5 februarie 2014
Rara cavis
Nu, ca p-asta tre' sa v-o povestesc.
Fusai de garda azi noapte. Pana aici, nimic nemaipomenit.
Dar.
Imi aduce salvarea un tinerel cu dureri de burta. Caut, cercetez, ajung la concluzia ca are ileus. Il operam (eu operez, primul meu ileus, nu-mi incap in piele de bucurie).
Tai, bag mainile in matzaraie, toate innodate, ne apucam sa deznodam, ba, si era ceva acolo ce nu puteam intelege: din intestinul subtire se bifurca inca un intestin de vreo 17 cm. Pe care il deznod cumva pana la urma, se termina in fund de sac.
Exact, diverticul Meckel.
Voi ati mai auzit de ileus cauzat de un diverticul Meckel de 17 cm?
Eu, nu.
Fusai de garda azi noapte. Pana aici, nimic nemaipomenit.
Dar.
Imi aduce salvarea un tinerel cu dureri de burta. Caut, cercetez, ajung la concluzia ca are ileus. Il operam (eu operez, primul meu ileus, nu-mi incap in piele de bucurie).
Tai, bag mainile in matzaraie, toate innodate, ne apucam sa deznodam, ba, si era ceva acolo ce nu puteam intelege: din intestinul subtire se bifurca inca un intestin de vreo 17 cm. Pe care il deznod cumva pana la urma, se termina in fund de sac.
Exact, diverticul Meckel.
Voi ati mai auzit de ileus cauzat de un diverticul Meckel de 17 cm?
Eu, nu.
duminică, 19 ianuarie 2014
Noul an sa va aduca...
...numai de bine.
Stiu, am disparut cam mult timp.
Ce sa zic, n-am nicio scuza.
Am fost in vacanta, cea mai mare parte a timpului.
Adica: Octombrie-Noiembrie aici: http://fiindcapot.blogspot.de/ (ultimele 5 postari)
Decembrie acasa. Am mancat si-am dormit. Ca sa fiu sincera, am avut o perioada de-aia de reinventare.
Probleme cu capul, ca sa zic asa. Pentru ca, pe langa multe alte chestii nasoale care mi s-au intamplat de cand nu am mai dat pe aici, s-a intamplat si ceva extraordinar:
Am fost selectata - din peste 200.000 de pamanteni cu doagele sarite care s-au inscris - pentru programul de colonizare al planetei Marte. Asta: www.mars-one.com .
Si de atunci nu prea mai am somn. Cand m-am inscris, am zis ca nu pot sa las asa o sansa sa treaca pe langa mine. Acum ca am ramas doar 1058 din peste 200.000, se cam ingroasa gluma.
Ca sa fiu sincera, mi se pare cam mult, chiar si pentru mine, si oricat de faina mi se pare ideea, ma cam ingrozeste faptul ca as chiar putea sa trec in faza 3, adica aia in care renunt la tot si ma duc in coclauri de Groenlanda sau Antarctica sa ma antrenez ca marstronaut.
E cam fachin scheri.
Deocamdata ii dau inainte cu spitalul. Poate nu ma calific in faza 3.
Mare lucru nou nu am de povestit. Ma trezesc de dimineata, ma duc la spital, scriu scrisori, tai, cos, iau sange...nimic nou sub soare.
Si ca tot sunt la capitolul dezvaluiri, o sa va zic una care o sa ma faca foarte antipatica, dar v-o zic: v-am folosit.
Da, pe voi, cei atat de draguti incat sa-mi cititi aberatiile si sa imi dati feed-back.
Si va multumesc din suflet.
Vedeti voi, acest blog, ca si celelalte, au avut un scop ascuns, si anume: de vreo 15 ani scriu o carte. Care are in acest moment ametitorul numar de vreo aproape 200 de pagini.
Scrisul aici, si in alte parti a avut ca scop principal "antrenamentul" pentru marele scris, adica acea carte. Sa vad cam ce se citeste cu placere, ce intriga, ce huliti, ce cititi cel mai mult, ce sheruiti cel mai mult. Nu stiu cat de evidente au fost schimbarile de stil, de probleme abordate, de grad de umor, seriozitate, sentimentalism, limbaj, dar, da. De aia.
De acum or sa fie mai putine postari.
Pentru ca scrisul unei carti e al naibi de greu, complicat si mancator de timp. Scriu, sterg, rescriu, recitesc, uit personajele, le incurc, uit cand si unde s-a intamplat ceva ce am scris, iar citesc, iar sterg.
V-ati fi imaginat ca e asa greu?
Eu nu.
Dar...cum ziceam.
Va multumesc!
PS: stim cu totii ca, daca o sa am ceva belea de povestit, o sa impart. Deci, nu va faceti griji, o sa mai stau in zona o vreme.
Un an nou fericit va urez!
Stiu, am disparut cam mult timp.
Ce sa zic, n-am nicio scuza.
Am fost in vacanta, cea mai mare parte a timpului.
Adica: Octombrie-Noiembrie aici: http://fiindcapot.blogspot.de/ (ultimele 5 postari)
Decembrie acasa. Am mancat si-am dormit. Ca sa fiu sincera, am avut o perioada de-aia de reinventare.
Probleme cu capul, ca sa zic asa. Pentru ca, pe langa multe alte chestii nasoale care mi s-au intamplat de cand nu am mai dat pe aici, s-a intamplat si ceva extraordinar:
Am fost selectata - din peste 200.000 de pamanteni cu doagele sarite care s-au inscris - pentru programul de colonizare al planetei Marte. Asta: www.mars-one.com .
Si de atunci nu prea mai am somn. Cand m-am inscris, am zis ca nu pot sa las asa o sansa sa treaca pe langa mine. Acum ca am ramas doar 1058 din peste 200.000, se cam ingroasa gluma.
Ca sa fiu sincera, mi se pare cam mult, chiar si pentru mine, si oricat de faina mi se pare ideea, ma cam ingrozeste faptul ca as chiar putea sa trec in faza 3, adica aia in care renunt la tot si ma duc in coclauri de Groenlanda sau Antarctica sa ma antrenez ca marstronaut.
E cam fachin scheri.
Deocamdata ii dau inainte cu spitalul. Poate nu ma calific in faza 3.
Mare lucru nou nu am de povestit. Ma trezesc de dimineata, ma duc la spital, scriu scrisori, tai, cos, iau sange...nimic nou sub soare.
Si ca tot sunt la capitolul dezvaluiri, o sa va zic una care o sa ma faca foarte antipatica, dar v-o zic: v-am folosit.
Da, pe voi, cei atat de draguti incat sa-mi cititi aberatiile si sa imi dati feed-back.
Si va multumesc din suflet.
Vedeti voi, acest blog, ca si celelalte, au avut un scop ascuns, si anume: de vreo 15 ani scriu o carte. Care are in acest moment ametitorul numar de vreo aproape 200 de pagini.
Scrisul aici, si in alte parti a avut ca scop principal "antrenamentul" pentru marele scris, adica acea carte. Sa vad cam ce se citeste cu placere, ce intriga, ce huliti, ce cititi cel mai mult, ce sheruiti cel mai mult. Nu stiu cat de evidente au fost schimbarile de stil, de probleme abordate, de grad de umor, seriozitate, sentimentalism, limbaj, dar, da. De aia.
De acum or sa fie mai putine postari.
Pentru ca scrisul unei carti e al naibi de greu, complicat si mancator de timp. Scriu, sterg, rescriu, recitesc, uit personajele, le incurc, uit cand si unde s-a intamplat ceva ce am scris, iar citesc, iar sterg.
V-ati fi imaginat ca e asa greu?
Eu nu.
Dar...cum ziceam.
Va multumesc!
PS: stim cu totii ca, daca o sa am ceva belea de povestit, o sa impart. Deci, nu va faceti griji, o sa mai stau in zona o vreme.
Un an nou fericit va urez!
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Hai sa fim high
Noi povestiri fascinante din garda de azi:
Fractura de radius, tinerel, a facut accident pentru ca i-a sarit un paianjen in fata. Serios. Omul a fost atat de fascinat de creatura domnului incat a intrat in masina din fata.
Anestezie plex brahial, a povestit toata operatia de maica-sa. La un moment dat zice sincer: abia acum imi dau seama, saraca aia de-am troznit-o, o fi bine?
Dar metalul pe care mi-l implantati e magnetic? Da, de azi inainte n-o sa mai puteti merge decat spre nord. (Rasete infundata in sala).
Azi pe la pranz a venit o fatuca, cand am vazut-o am crezut ca e gravida. 1,8 litri, Atata puroi avea im peretele abdominal. Putea toata ambulanta pana la iesire si pana la etajul 1. Dupa juma' de ora se injumatatisera pacientii din sala de asteptare.
A, ieri am fost la film. Gravity. Uimitor ce bine vorbeste Sandra Bullock germana. Noroc ca vorbeau tot timpul cu gurile in casti sau se auzeau din difuzoare, efectul "Godzilla" n-a fost asa de palpabil. Efectul "Godzilla" e ala de se intampla la filmele chinezesti cand actorii dau din buze si dupa 3 secunde se aude "Godzillaaaaaaaaaa".
Am zis ca ma mai duc la film, poate nu e chiar asa rau cum am crezut.
Fractura de radius, tinerel, a facut accident pentru ca i-a sarit un paianjen in fata. Serios. Omul a fost atat de fascinat de creatura domnului incat a intrat in masina din fata.
Anestezie plex brahial, a povestit toata operatia de maica-sa. La un moment dat zice sincer: abia acum imi dau seama, saraca aia de-am troznit-o, o fi bine?
Dar metalul pe care mi-l implantati e magnetic? Da, de azi inainte n-o sa mai puteti merge decat spre nord. (Rasete infundata in sala).
Azi pe la pranz a venit o fatuca, cand am vazut-o am crezut ca e gravida. 1,8 litri, Atata puroi avea im peretele abdominal. Putea toata ambulanta pana la iesire si pana la etajul 1. Dupa juma' de ora se injumatatisera pacientii din sala de asteptare.
A, ieri am fost la film. Gravity. Uimitor ce bine vorbeste Sandra Bullock germana. Noroc ca vorbeau tot timpul cu gurile in casti sau se auzeau din difuzoare, efectul "Godzilla" n-a fost asa de palpabil. Efectul "Godzilla" e ala de se intampla la filmele chinezesti cand actorii dau din buze si dupa 3 secunde se aude "Godzillaaaaaaaaaa".
Am zis ca ma mai duc la film, poate nu e chiar asa rau cum am crezut.
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Cumpar timp!
Na, ca m-a ajuns blestemul vostru! Nu stiu ce fac in ultima vreme ca nu mai am timp de net de nicio nuanta!
Bine, sunt la spital de la 6, 6 si ceva dimineata pana la 8, 9 seara, dar asta nu e o scuza.
Si alergai peste 150 de km pe luna asta, ceea ce inseamna vreo 20-25 de ore, deci nu e mult, doar o zi.
Plus 9 garzi luna asta, dar nici asta nu e o scuza. Plus iesit cu colegii la chefuri, organizat diverse, platit facturi si altele, dar tot nu da la socoteala.
Nu stiu, frate, ce fac de nu mai am timp deloc!
In fine, sunt intr-o stare nasoala si am zis sa va povestesc si voua garda de aseara.
Intai a venit o tanti cu ileus, care avea juma' de matze negre. Am operat vreo 4 ore si ceva, si in timp ce eram la decupat matze acolo, suna ca vine trauma: plaga injunghiata, reanimat.
Un pustan care urma sa faca 20 de ani saptamana viitoare, 4 plagi injunghiate, una in gat, una in torace, stanga (i-a ratat inima), doua in ficat. Pe asta nu l-a mai ratat. Porta era sectionata de tot.
A murit pe masa de operatie.
Agresorul necunoscut, pustiul nu avea portofel si telefon mobil la el.
Si acu' de aseara ma tot intreb, ce fel de animale suntem?
Bine, sunt la spital de la 6, 6 si ceva dimineata pana la 8, 9 seara, dar asta nu e o scuza.
Si alergai peste 150 de km pe luna asta, ceea ce inseamna vreo 20-25 de ore, deci nu e mult, doar o zi.
Plus 9 garzi luna asta, dar nici asta nu e o scuza. Plus iesit cu colegii la chefuri, organizat diverse, platit facturi si altele, dar tot nu da la socoteala.
Nu stiu, frate, ce fac de nu mai am timp deloc!
In fine, sunt intr-o stare nasoala si am zis sa va povestesc si voua garda de aseara.
Intai a venit o tanti cu ileus, care avea juma' de matze negre. Am operat vreo 4 ore si ceva, si in timp ce eram la decupat matze acolo, suna ca vine trauma: plaga injunghiata, reanimat.
Un pustan care urma sa faca 20 de ani saptamana viitoare, 4 plagi injunghiate, una in gat, una in torace, stanga (i-a ratat inima), doua in ficat. Pe asta nu l-a mai ratat. Porta era sectionata de tot.
A murit pe masa de operatie.
Agresorul necunoscut, pustiul nu avea portofel si telefon mobil la el.
Si acu' de aseara ma tot intreb, ce fel de animale suntem?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)